În fiecare vacanță grecească la Marea Ionică, în regiunea Preveza, am oprit în drumul nostru la Mețovo (sau Metsovo cum scrie pe indicatoarele rutiere) pentru a face plinul cu faimoasa brânză mețovară de capră sau de oaie (feta îi spun ei, telemea noi) și cu alte bunătăți culinare sau bahice produse de comunitatea vlahă care locuiește acolo. Doar v-am mai povestit câte ceva despre experiența noastră anterioară.
De data asta, nu ne-am mai oprit la Meteora, cum făceam de fiecare dată, ci am făcut-o chiar în Mețovo. Doar pentru o noapte momentan, dar vom mai reveni pentru că ne-a plăcut tare aici. Pentru că Mețovo are multe de oferit, atât la capitolul culinar, cât și la cel turistic montan, cu multe trasee din câte am aflat între timp.
Mă rog, nu ne-am oprit în Meteora este un fel de a spune că nu am înoptat, că de trecut tot am trecut. Pentru a constata că au înnebunit salcâmii și acolo, pe sus pe la frumoasele mănăstiri…
… dar și pentru a degusta înghețata mea preferată cu baklava, de la patiseria Robos…
… și pentru a cumpăra câteva prăjituri delicioase, tot pe bază de baklava sau kataif de la cofetăria Babitsas, Bebelușa pe românește.
Și, după încă o oră de condus, am ajuns la Mețovo. Ne-am cazat la hotel Asteri, la vreo 200 de metri distanță de piața centrală a orașului, o unitate de cazare cu gazde primitoare, frumos amenajată în stil tradițional și cu un mic dejun abundent în produse locale (multe plăcinte, sărate sau dulci). Ba chiar am schimbat câteva cuvinte și în limba română, cât am înțeles noi din ce spuneau gazdele. Pentru că vorbesc vlaha, aromâna sau ce variantă o fi aceasta, iar multe cuvinte sunt românești, deși exprimarea poate fi una chiar arhaică.
Imediat după ce ne-am cazat am plecat la plimbare prin oraș, unde ne-am întâlnit de frații Panaghiot și Gheorghiu, care ne așteptau deja în fața magazinelor lor. Pesemne că deja fuseseră anunțați de sosirea noastră. Ne-am salutat cu căldură, ca de fiecare dată, apoi i-am întrebat unde putem mânca o ciorbă de capră ca la Mețovo și ne-au îndrumat către restaurantul Cuibușorul Ascuns (Krifi Folia), pe vremuri locul ascuns de întâlnire pentru doi iubiți, când aici era doar o simplă casă, nu un restaurant ca acum.
Eram așteptați deja, din nou, pentru că frații au sunat să anunțe venirea noastră, după ce au întrebat dacă au gătit ce vrea nebunul. Ce să mai, este chiar plăcut să te simți bine primit, ceea ce nu ți se întâmplă oriunde. Imediat am consultat meniul și am comandat o ciorbă de capră (capră fiartă îi spun ei), un fel de supă cu cartofi, carne de capră, condimentată și puțin piperată, plus niște cotlete de miel la grătar dar și kokoretsi, mațe fripte pe românește, un fel de tobă de-a noastră din măruntaie înfășurată în mațe și gătită la rotisor.
Ce să mai, mâncarea a fost delicioasă, atât capra fiartă, fragedă și gustoasă, cât și cotletele de miel. Cât despre kokoretsi, a fost cel mai bun mâncat de mine în Grecia, făcut de casă, proaspăt, suculent și gustos, nu are nicio legătură de rudenie cu cel mâncat în Thasos și care, din punctul meu de vedere, a fost o adevărată bătaie de joc. Așa că, dacă poftiți la un kokoretsi adevărat, la Krifi Folia în Mețovo veți avea parte de el.
Cu burțile puse la cale, am dat o raită prin oraș pentru a ne zgâi la magazinele cu suveniruri, pentru a inspira atmosfera de weekend relaxată a idilicului orășel de munte, încă aerisită și cu puțini turiști. Pentru că în toiul verii devine aglomerat, mai ales în weekend, ticsit de turiștii greci dar și de cei străini care opresc măcar pentru a lua masa de prânz aici.
De exemplu, la numai 10 zile distanță, în weekend-ul în care ne-am întors în țară, ne-am oprit din nou în Mețovo pentru a cumpăra delicioasa brânză pentru noi dar și pentru bunici. Și am găsit un Mețovo în antiteză, plin de sportivi, care veniseră pentru cursele pe munte Ursa Trail, un traseu de 40 de kilometri.
Eveniment care ține trei zile și la care au participat cam 5000 de oameni. Așa că, vă cam dați seama ce era în acea dimineață de duminică pe străduțele strâmte ale orășelului de munte, furnicar, nu alta. Așa că, am parcat unde am putut, am cumpărat repede ce aveam de cumpărat (feta de capră, cașcaval cu ierburi și cu ardei iute, niște țipuro, niște ceai Muntele Grecesc și alte mărunțișuri) apoi am plecat repede să nu rămânem naiba blocați acolo. Nu de alta, dar ne mai așteptau vreo 12 ore de mers până în țară.
Mai mult, am făcut și o tură la lăsarea întunericului, când Mețovo se gătește în straie colorate, reușind totuși să-și păstreze farmecul tradițional. Unele terase erau pline ochi de tineri, altele de ăi mai bătrâni, ba chiar m-am întâlnit și cu Panaghiot care terminase treaba și m-a invitat la un vin, tot la Krifi Folia. L-am refuzat politicos, era prea târziu și eu prea obosit după 12 ore de condus.
Așa că, destul de târziu în toiul nopții m-am retras către Hotel Asteri, unde am dormit neîntors până de dimineață, când am mai tras o tură de pozat prin frumosul orășel, la plimbare cu drăcosul nostru Rocky.
După micul dejun, am mers la Panaghiot să cumpărăm ce aveam nevoie, am trecut prin piața de sâmbătă penntru niște legume, apoi duși am fost către următoarea noastră oprire în drum spre mare, Ioannina, un oraș care ne-a plăcut foarte tare. Aflat la numai o oră distanță de mers cu mașina. Despre ce am văzut acolo, în curând.
Ce să mai, Mețovo merită mai multe zile de cutreierat, atât orășelul în sine, cât și zonele adiacente, traseele pe munte, lacul de acumulare de pe culmea muntelui sau, de ce nu, trecerea cu mașina prin pasul Katara, la care fusesem cu un an în urmă.
Noi vom reveni, vom înnopta pesemne tot la Hotel Asteri, pentru că dacă ne-a plăcut într-un loc vom reveni mereu acolo, și vom încerca să facem poate și vreun traseu montan în zonă.
hailaplimbare.ro 