Încă de când am fost în sătucul Koronisia din mijlocul golfului Amvrakikos în urmă cu șase luni ne-am propus ca, la o revenire în acele locuri, să facem o croazieră ca să vedem și noi delfinii în habitatul lor natural.
Și, la Faros Apartments din Mytikas, unde am fost cazați ca de fiecare dată, cum am văzut afișul celor de la Amvrakikos Cruises expus, de altfel singura companie din Preveza acreditată să facă croazirele printre delfini, l-am întrebat pe Dimitris, gazda noastră, dacă ne poate oferi mai multe amănunte. Om de ispravă cum îl știm de altfel, a sunat la companie și ne-a anunțat că în următoarea zi de luni se face o croazieră, așa că nu am ezitat și ne-am rezervat locurile necesare, cu 50 Euro/persoană în caz că sunteți curioși.
Așa că, luni la orele 9.00 de dimineață, ne îmbarcam deja pe unul dintre vaporașele Amvrakikos Cruises, ce pot acomoda maxim 23 de persoane plus echipajul. L-am cunoscut pe Dimitris, tânărul căpitan al vaporașului, part time student la Atena (pentru că ne-a mărturisit că-i place mai tare viața de acolo decât cea de la Atena) dar și pe tânăra sa mamă, Maria, despre care am crezut că mai degrabă este sora sa, iar împreună cu noi mai au fost încă vreo 14 turiști, din Germania majoritatea, dar și din Israel.
Cert este că în apele golfului, unul destul de închis și care comunică cu Marea Ionică doar printr-un canal îngust, ar fi peste 150 de delfini, după unii, 165 după alții. În orice caz, destul de mulți. Și, cum ni s-a garantat 100% că îi vom vedea, eram destul de extaziați de experiența ce ni se oferea.
Apele golfului sunt un mix de apă sărată cu apă dulce, pentru că acolo mai sunt și gurile de vărsare a două râuri mari, dintre care unul este Arachthos. De asemenea, apele sunt pline de plancton, de creveții de Amvrakikos (făcuți celebri de Roger Moore în rolul lui James Bond, când la o masă a cerut creveți de Preveza), dar și de sardine, de altfel simbolul orașului Preveza. Plus păsăret de toate felurile, ce trebuie pentru amatorii de birdwatching.
Vaporașul a plecat pe apele calme ale golfului și în maxim o oră deja vedeam primii delfini ce săreau în urma noastră. Ce încântare…
Nu înainte a constata cum se aduc unele ambarcațiuni de peste oceane, practic pe un cargobot imens cu macarale… Îmi închipui cum un miliardar sau mare mahăr sună și spune că vrea să se dea cu yacht-ul în Grecia vara asta și cum omul său de încredere, cu un yes boss categoric, îl și antamează la transport. Ce să faci, unii își permit și mofturi d-astea, ca de la lună la cer pentru noi muritorii de rând…
Dimitris ne-a spus că delfinilor le place muzica dar și câ sunt tare activi când bătem din palme. Trucuri de altfel pentru a-i face mai curioși și să se apropie de vaporaș. Așa că, pentru următoarele 3 ore, toată lumea a bătut frenetic din palme până s-au plictisit și delfinii de noi.
Și a început festivalul delfinesc…
Apoi, cu cât am înaintat, cu atât au apărut mai mulți, și mai mulți, unii ieșeau timid la suprafață, alții făceau salturi spectaculoase, ba chiar am văzut și delfinițe cu puii care săreau în tandem, acestea momente lăsând lacrimi de fericire și de bucurie pe obrajii doamnei mele. Da, clar, momente unice pe care personal nu le-am mai experimentat până atunci. Clipe de fericire pură…
Vaporașul descria cercuri largi pe apele line ale golfului, care reflectau norii de pe cer, în sensul acelor de cearsonic, sau invers, și se deplasa către zonele în care privirea antrenată a Mariei și a lui Dimitris observau activitatea delfinească mai intensă.
Păsăret gârlă, delfini din abundență, grațioși, ba mai departe, ba trecând pe sub chila vaporașului, ca să se lase priviți doar pentru câteva secunde în apele limpezi, nu destul pentru a-i poza atât de aproape, un spectacol miraculos care ne-a umplut de emoție.
Apele golfului pline de ferme de aquacultură, peștii fiind exportați direct în Italia de acolo.
Cred că mai bine de două ore, dacă nu chiar trei, ne-am învârtit așa, cu ochii larg deschiși în toate părțile, atenți la toate mișcările din jurul nostru, pentru a ne bucura cât mai mult de minunatele făpturi marine.
După ce delfinii s-au retras pe cine știe unde, vaporașul s-a oprit într-un golfuleț liniștit, a ancorat iar noi am servit masa – am început cu niște ouzo, un păhărel, ba chiar două, după poftă, vinuleț alb de casă, foarte bun și acesta, apoi masa s-a ticsit de scoici, după două rețete, de sardine prăjite, hamsiile cele de toate zilele, de vestiții și delicioșii creveți de Amvrakikos, niște sălățică grecească dar și o salată orientală.
Foarte bună mâncarea, Maria fiind apreciată laudativ de către toți participanții.
Și iar niște ouzo… ca să fie treaba bună.
Normal, în sezonul estival, când apele sunt mai calde și mai prietenoase, turiștii sunt invitați la o baie, ceea ce poate fi chiar mișto. În cazul de față, nimeni nu a avut curaj să încerce apele încă reci ale golfului.
După aproape 5 ore de la plecare, în jurul orelor 14.30 ne-am întors în portul din Preveza, chiar încântați de ce am văzut, de ce am trăit. Am mai repeta experiența? Cu siguranță că da și vă recomand să o faceți și voi.
hailaplimbare.ro 