Clasica vânătoare de rododendroni consideram că se face în Munții Ciucaș, acolo am încercat mai în fiecare an la început de iunie să ne bucurăm de peisajele pătate de florile roz. Iată că, anul acesta, ba chiar destul de târziu, sâmbătă pe 1 iulie, am avut parte de o frumoasă surpriză într-o tură montană pe platourile Bucegilor.
Împreună cu un bun prieten am plecat să facem o tură de o zi pentru dezmorțirea oaselor noastre bătrâne în Munții Bucegi, de la Telecabina Peștera, către Vf. Omu, cu circuit înapoi pe șaua Bătrâna. Un traseu pe care l-am făcut deja de câteva ori și de la care nu mă așteptam la surprize, poate doar neplăcute dacă s-ar fi schimbat vremea prognozată.
Numai că, cu cât ne-am apropiat de cascada Ialomiței, privirile mi-au fost atrase de petele colorate de pe versanții culmei Doamnele și, după ce am privit mai cu atenție, am constatat cu uimire că sunt pete roz de rododendroni. În iulie? Atât de târziu? Pe de altă parte nu mă miră, pentru că numai cu două luni în urmă zăpada era încă la putere pe aceste meleaguri, deci și rododendronii au înflorit mai târziu.
Ce să mai, bucuros din calea afară de spectacolul peisagistic inedit oferit de mama natură, cum n-am mai trăit până acum în Bucegi, parcă am urcat și cu mai tare aplomb, parcă nu am mai simțit oboseala, voiam să mă bucur cât se poate de tare și de mult de acesta.
După cum se poate vedea în imaginile de mai jos.
Pozele nu reflectă realitatea, clar, sunt făcute cu un telefon. Cât am regretat că este prima dată când nu am luat camera foto cu mine, din prea mare comoditate…
Mă uitam în zare și mă minunam că toate culmile platoului Bucegilor erau pătate de roz, mult roz, în orice direcție priveam… Minunate priveliști, minunată zi…
Avem și video…
Lume destul de multă pe traseul clasic Babele – Vf. Omu, pe care eu încerc să-l ocolesc de fiecare dată, dar nici puțină pe cel pe șaua Bătrâna, pe care am întâlnit și maratoniști, habar nu am ce concurs se desfășura. Până la urmă, vremea frumoasă a invitat iubitorii de munte să se bucure de natură, ceea ce este foarte bine. Mișcare, natură, sănătate…
Un gust amar, pe care-l trăiesc de când a venit pandemia, mă refer la traseele montante. Acel „Bună Ziua” pe care și-l dădeau toții montaniarzii când se întâlneau pe cărare își cam trăiește ultimele sale zile, mă rog, sezoane. Pentru că tinerii care au descoperit natura chiar în acești ani pandemici, pentru că au avut voie să iasă din casă, nu mai dau binețe și parcă îi deranjezi dacă o faci tu înaintea lor. Trist… Atenție, nu toți, dar din ce în ce mai puțini…
Suntem tot mai activi în social media, în virtual, dar în realitate tot mai străini unii de ceilalți…
După cum am menționat, tura a fost una clasică, nu foarte dificilă din punct de vedere tehnic dar nici ușoară din punct de vedere fizic. De la Telecabina Peștera, pe lângă cascada Ialomiței, până la Vârful Omu (2505m). După o scurtă perioadă de odihnă acolo, am urcat alături pe Vf. Ocolit (2503m), Bucura Dumbrava, al doilea cel mai înalt vârf din Munții Bucegi. De acolo, am luat-o pe cărarea care duce către Refugiul Șaua Bătrâna, am trecut și pe la Vf. Bătrâna (2181m) aflat aproape de refugiu, pentru ca de acolo să coborâm la Peștera pe lângă Cascada Doamnele.
Traseul a durat un pic peste 8 ore și 18km parcurși. Pe scurt, datele traseului sunt disponibile mai jos.
Ce să mai, o tură montană de la care ne așteptam să ne întoarcem doar cu o sănătoasă febră musculară, cum s-a și întâmplat de altfel, ne-a oferit o surpriză mare cât toți Bucegii laolaltă, pe care o vom ține minte mult timp de acum încolo și pe care vom încerca să o retrăim și în anii următori.
hailaplimbare.ro 