Una dintre cele mai frumoase experiente ale vacantelor trecute a fost plimbarea la GrossGlockner, cel mai înalt vârf al Austriei – 3798 metri. Frumos, foarte frumos, visul alpiniștilor, eu preferat să-l admir de departe, cu un weiss în mână, sentimentul cred că a fost același. :O))
Deși șoseaua nu a fost la fel de spectaculoasă ca în pasul Stelvio, parcă munții și peisajele le-au întrecut pe ale italienilor. Poate că sunt încă sub impresia momentului, oricum, ambele locuri au farmecul lor aparte.
Drumul de acces către cel mai apropiat punct turistic de GrossGlockner costă 32 de Euro de mașină, bani în schimbul cărora am avut parte atât de o șosea fără cusur cât și de o parcare etajată vis-a-vis de vârf, astfel că nu am fost deloc stresat că nu am unde să las mașina, cum am pățit nu odată la Bâlea Lac. Corect, suma plătită nu este deloc de neglijat.
Acolo am vizitat și cabana Împăratului Franz-Josef, acum transformată în restaurant. Am stat puțin de vorbă cu cel care avea grijă de locație, un bosniac la vreo 45 de ani. Printre altele, se plângea că afacerile în turism nu mai merg ca altădată, criza fiind principala vină. De altfel, într-un restaurant cu sute de locuri, eram singurii clienți. Tot bosniacul ne-a spus că acum 2 ani toate mesele erau ocupate în aceeași perioadă.
Din păcate, nu am văzut nicio marmotă. Dar am văzut pentru prima dată un ghețar.
Câteva imagini de acolo în continuare.
Hai la Plimbare :O) 