Imediat dupa ce am vizitat Castelul Hohenzollern, am plecat catre Castelul Sigmaringen, aflat cam la 50 de kilometri distanta. Am ajuns destul de repede in orasul Sigmaringen, dupa care am cautat un loc de parcare pe langa castel.

Cand am mers sa cumparam biletele pentru acces la interior, am avut surpriza sa primim un ghid tradus in limba romana, semn ca este vizitat frecvent de compatrioti de-ai nostri. Tradus cu Google Translate, dar macar am inteles ceva. Biletele au costat 23 de Euro, pentru doi adulti si un copil.

De altfel, nu a fost greu sa observ ca din grupul de 12 vizitatori, opt eram romani. Din pacate, desi stiam ca este un tur in limba engleza, nu a fost asa. Cum germana imi este total straina, a trebuit sa citesc din ghidul in romana pentru a intelege cat de cat ce camere parcurgeam. Tur care nu ne-a dus chiar prin toate camerele si dependintele castelului, ci numai prin cele importante.

Interiorul castelului este impresionant, inca de cand calci in curtea interioara si vezi placa comemoriala a lui Carol I, regele Romaniei. De altfel, portretul lui si al regelui Ferdinand sunt prezente si in alte camerele ale castelului. Chiar am vazut si portretul lui Carol de cand era copil.

De asemenea, mi-a placut foarte tare sala armelor, cea mai consistenta din punct de vedere al exponatelor (cateva mii cred), dintre toate castelele vizitate de noi pana acum. In schimb, nu mi-a placut ca armele erau protejate cu o plasa inalta de sarma (ca aia de Buzau), deci nu le-am putut privi de aproape. De altfel, fiind un castel privat, nu am avut voie sa facem fotografii la interior.

Dupa ce s-a terminat turul cu ghid la interior, am plecat pe ploaie ca sa fac cateva fotografii de mai departe castelului. M-am udat fleasca dar a meritat.

Cateva imagini de acolo, in continuare.