Era o dimineață superbă în Schladming, Styria. Așa că ne-am hotărât să mai facem încă o drumeție pe munte. De data asta am ales Stoderzinken, un vârf accesibil pentru noi, cu o înălțime de 2047 de metri.
Așa că ne-am suit în mașină și am plecat către localitatea Grossming (la 20 de kilometri distanță), din care pornește drumul privat care duce aproape de vârf.
Accesul cu mașina costă în mod normal 13 Euro, dacă plătești la automatul de lângă barieră, sau 10 Euro dacă cumperi cardul de acces de la una dintre cabanele de sus de pe munte. Am mers 10 kilometri cu mașina pe acel drum (cam 20 de minute).
Cam așa arată drumul cu mașina până sus.
Ajunși sus, am parcat mașina și am consultat traseul pe care trebuia să-l urmăm pe un panou din apropierea parcării.
Și am plecat pe jos către vârful Stoderzinken. Am mers cam o oră și 15 minute pe o potecă destul de abruptă și de dificilă pe alocuri. Au fost câteva locuri în care poteca era destul de strâmtă, cu greu mi-am făcut loc pe acolo. Ai mei însă nu au avut nicio problemă.
Pe drum am văzut cum se ridicau în aer parapantiștii.
Erau destui turiști pe traseu, de toate vârstele. Iar de pe poteca care șerpuia printre jnepeni am avut mereu la vedere priveliști spectaculoase asupra munților Dachstein.
Câteva imagini de la urcare, în continuare.
După cum am spus, după o oră și un sfert am ajuns sus pe platou. Transpirasem ceva, nu a fost tocmai ușor pentru dihania de mine.
Ne-am plimbat pe acolo, am făcut poze cu crucea, drept mărturie. Am privit la oițele care pășteau liniștite, am stat și am admirat panoramele superbe din jur…
… și am luat prânzul, care a constat din sandwich-urile pe care le aveam în ghiozdan.
Ne-am uitat cu interes și la o echipă de filmare care înregistra o scenă dintr-un serial sau film, scenă care implica și un elicopter de salvare.
Am stat pe platoul muntelui cam vreo oră, apoi ne-am decis să coborâm. Se apropiau norii și ne era frică să nu avem parte iar de vreun duș rece de ploaie. Care a venit jos, când eram la cabană. De această dată doar câțiva stropi…
La întoarcere am trecut și pe la o micuță chilie construită pe munte. Ocolul nu a durat mai mult de 30 de minute.
La ieșirea de pe traseu ne-am oprit la cabana Stoderhutte, care ne-a îmbiat cu o ofertă – 5 Euro pentru o prăjitură de casă și o cafea.
Ne-am așezat la masă, am consultat meniul iar eu am comandat imediat o bere Gosser. Se impunea, mai ales după efortul făcut în drumeție.
Iar apoi am făcut un cadru memorabil cu văcuțele care se odihneau lângă cabană.
După încă o oră de odihnă și relaxare la cabană, ne urcam din nou în mașină și plecam să vedem alte locuri frumoase ale Styriei.
Hai la Plimbare :O) 