Zărisem încă de anul trecut drumul cu plată către telecabina care duce pe ghețarul Dachstein, când am fost în localitatea Ramsau am Dachstein. Atunci nu a fost timp să urcăm pe el, eram în ultima zi de vacanță, dar anul ăsta ne-am programat o vizită acolo.
Așa că, ne-am trezit de dimineață, am luat micul-dejun și am pornit către Ramsau am Dachstein, la o distanță de numai 15 kilometri de Schladming. De altfel una dintre cele mai frumoase localități austriece vizitate de noi.
Acolo am intrat pe drumul cu plată. Accesul costă 16 Euro de mașină. Este liber dacă te hotărăști să urci cu telecabina sus pe ghețar.
Un moment de cumpănă va fi când vei afla prețul de urcare – de exemplu noi, 2 adulți plus un copil, am plătit 108 Euro pentru drumul cu telecabina și accesul pe platforma metalică de deasupra prăpastiei precum și în peștera de gheață. Am oftat adânc și am plătit biletele dacă tot ajunsesem acolo.
Este o sumă destul de piperată pentru salariile noastre din România. Dar cam astea sunt prețurile de acces la obiective turistice importante de prin Alpi. Cam la fel plătești dacă urci pe Zugspitze, cel mai înalt vârf al Germaniei, sau pe Krippenstein, lângă lacul Hallstatt. Și la multe altele, pentru că în Alpi nu duci deloc lipsă de trasee și obiective turistice interesante și cu panorame incredibile.
Destule locuri de parcare la telecabină, chiar era personal dedicat care îți indica zona liberă de parcare, pentru a încăpea cât mai multe mașini.
Am luat telecabina după o așteptare de 30 de minute. Chiar am fost întrebați dacă este ok să ne întoarcem la 14.45, cu programare. Ca să nu se creeze busculadă și cozi mari la telecabină.
Am urcat cu telecabina până la 2750 de metri, aproape de vârful Dachstein – 2995 metri. Dacă ți se pare că biletul pentru telecabină este prea scump, poți face o drumeție pe o potecă destul de accesibilă, vreme de aproape 1 oră către o cabană aflată pe culmea muntelui. Am fi vrut să mergem și pe acel drum dar ne era frică că ne prinde ploaia, așa că am lăsat pe altă dată.
Sus pe ghețar se schia, instalațiile erau funcționale. Și erau destui amatori de schi, chiar și în miezul verii. Amatorii de schi din gașca noastră se gândeau deja cum să facă rost de echipament pentru a face câteva ture de pârtie.
După ce am ajuns sus, am luat-o frumos pe un drum cu zăpadă către platforma metalică așezată deasupra prăpastiei, pentru a face câteva poze panoramice. Se stătea frumos la rând pentru a face poze de familie. Civilizat.
Apoi am intrat în peștera de gheață, unde am admirat tot felul de sculpturi și forme în gheață, iluminate în tot felul de culori. Și unde am înghețat bine de tot acolo, erau vreo -10 grade Celsius.
După ce ne-am plimbat destul pe acolo pe sus de ne-a intrat frigul în oase, ne-am retras la restaurantul din stația de telecabină. Se făcuse ora prânzului, așa că ne cam era foame. Am mâncat acolo un gulaș foarte bun și niște prăjituri de casă, delicioase și ele.
Normal, din meniu nu a lipsit berea Schladminger.
Hai la Plimbare :O) 