Trebuia să scăpăm măcar pentru o zi de căldura sufocantă a Bucureștiului. Așa că în prima zi de weekend ne-am hotărât să petrecem câteva ore în munți, unde temperaturile sunt cu mult mai prietenoase chiar și în timpul verii.

Am preferat să mergem aproape de București, în Munții Ciucaș, mai ales că aflasem că a fost refăcut drumul către cabana Muntele Roșu. Zis și făcut, am plecat la 7 dimineața iar la ora 9.30 eram deja sus pe munte.

asfalt

Foarte adevărat, drumul către cabana Muntele Roșu este foarte bun acum, poți urca fără probleme până la cabană cu mașina iar acolo sus este o parcare destul de generoasă.

După ce am parcat mașina am luat-o ușor în sus către Cabana Ciucaș, prin Valea Berii. Traseul a durat cam 1 oră și 40 de minute, chiar ne-am mirat că l-am făcut atât de repede. După o pauză de odihnă și un sandwich, am luat-o (tot ușurel și fără grabă) către Vârful Ciucaș (1954 metri).

Până acolo am făcut la fel, 1 oră și 40 de minute. Traseul destul de dificil pe alocuri, la întoarcere chiar a trebuit să ne lăsăm pe fund pentru a ne de jos de pe niște ditamai bolovanii. Dar a meritat tot efortul, pentru că locurile de acolo sunt unele dintre cele mai frumoase din țărișoara asta – cu stânci rotunjite și cu forme ciudate care răsar ca ciupercile pe culmile domoale, cu pajiști, păduri de conifere și jnepeniș, cu pante ușoare dar și altele abrupte, pline de pietre și bolovani. Nu au lipsit din peisaj nici oițele care pășteau liniștite.

Am trecut și pe lângă Babele la Sfat, pe care unii turiști le mai numesc stâncile care se sărută. Și am văzut de la distanță Turnul lui Goliat, ba chiar și Mâna Dracului.

Pe tot parcursul traseului am admirat superbele peisaje care ne înconjurau. Pesemne că de aia ne-a și luat un pic mai mult să ajungem pe vârf și înapoi. Mă opream destul de des pentru a face poze. Drumul de întoarcere l-am făcut un pic mai repede dar nu cu foarte mult. Cu o pauză de masă la Cabana Ciucaș.

Câteva imagini din superbii Munți Ciucaș, mai jos.