Pe lângă plimbările pe munte sau în cine știe alte locuri frumoase din natură, în vacanțe avem obiceiul să vizităm pe cât se poate de multe castele. Dacă avem timp și pe cât ne permite bugetul, pentru că accesul în turul unui castel medieval nu este deloc ieftin (în jurul a 20 de Euro de familie, în unele cazuri chiar și spre 30 Euro).

Iar Tirolul de Sud am văzut o puzderie de castele pe coamele dealurilor și ale munților dar nu am apucat să urcăm chiar la toate. Ultimul pe care l-am vizitat a fost Castelul Reifenstein (Tasso în italiană), aflat foarte aproape de pasul Brenner. Și așezat pe o stâncă deasupra văii, o poziție dominantă asupra vechilor drumuri comerciale.

Am ajuns acolo pe la orele 13.00 și am găsit poarta Castelului zăvorâtă. Nu se anunța deloc o vizită obișnuită, ca la orice alt castel la care mai fusesem și la care în curtea interioară găsești o terasă, un loc să te odihnești sau unde să bei o bere sau o cafea, până la startul turului cu ghid. Nici parcare pentru mașini nu există aproape de castel. Mașina trebuie lăsată la baza muntelui iar apoi trebuie urcat până la castel timp de vreo 10 minute. Dar nu este deloc o urcare dificilă.

La poartă era anunțat un program cu orele de intrare în castel. Ne-am speriat puțin când am văzut că era și ultima zi din 2017 în care se permitea accesul (5 septembrie), așa că am sunat la numărul de telefon scris acolo. Doamna care a răspuns ne-a liniștit și ne-a spus că va permite intrarea la orele 14.00, fix. Am așteptat frumușel pe băncuța de lângă poarta Castelului și, la orele 14.00, poarta masivă din lemn s-a deschis.

Atestat documentar de prin anii 1110, Castelul Reifenstein a aparținut și ordinului Cavalerilor Teutoni de prin 1470 și până în 1813. Acum aparține conților de Thurn and Taxis, o casă princiară de origini germane.

Cavalerii teutoni și-au lăsat cu siguranță amprenta asupra acestui castel, celebra lor emblemă cu o cruce neagră fiind prezentă atât pe porțile de acces, pe zidurile interioare sau pe unele obiecte de mobilier.

Din păcate nu am avut voie să facem poze la interior dar vă pot spune că este unul dintre acele castele la care s-au adus foarte puține modificări moderne, totul fiind păstrat ca acum câteva sute de ani. De exemplu, camerele de la baza castelului au podeaua direct pe stânca pe care a fost clădit acesta. Iar bucătăria este păstrată întocmai ca acum câteva sute de ani, ba chiar cum era în secolul XII mai degrabă, când se gătea la foc deschis, cu pirostrii și doar câteva instrumente din fier.

Impresionantă a fost în special pivnița deținuților, cu o înălțime de peste 5 metri și doar o gură de acces în tavan. Nefericiții erau aruncați din tavan, de la acea înălțime, și lăsați să moară acolo cu oasele rupte, de foame și infecții.

Am văzut și camera de baie de acum câteva sute de ani, vreo două dormitoare medievale amenajate în stil gotic precum și celebrul Salon Verde, cu o frescă “tridimensională” pentru acele vremuri, ceva ce nu se mai văzuse până atunci.

Vizita a durat aproape o oră, timp în care ghidul a dat explicații în italiană și… germană. Nimic în engleză, deși doamna o vorbea foarte bine. Dar am înțeles cât de cât explicațiile în limba italiană.

Mi-a plăcut vizita la acest Castel Reifenstein. Se spune că ar fi cel mai bine conservat obiectiv turistic de acest gen din întreg Tirolul de Sud, întocmai cum era acum sute de ani. Din câte am văzut, s-ar putea să fie chiar așa. Parcă m-aș fi întors înapoi în timp, în cele mai sumbre și mai misterioase timpuri medievale. Nu cred că aș avea curajul să dorm noaptea în acest castel.

Câteva imagini exterioare cu Reifenstein, în continuare.