După ce ne-am săturat de plimbat pe munți… Nu am început bine, pentru că nu ne vom sătura niciodată de mers pe munți, de plimbat printre peisaje superbe…

Dar, pentru ca o vacanță să fie completă pentru noi, trebuie să vizităm și câteva obiective istorice. Așa că în partea a doua a vacanței noastre am mers și la câteva castele din Tirolul de Sud. V-am povestit deja despre Castelul Reifenstein sau despre vizitarea expoziției Messner din Castelul Brunico.

Un alt castel care ne-a plăcut foarte mult a fost Taufers, aflat foarte aproape de Brunico (la 15 minute de mers cu mașina). L-am vizitat imediat după ce am plecat de la Castelul Brunico.

Am ajuns acolo la orele 13.00 dar a trebuit să așteptăm încă o oră pentru startul vizitei cu ghid. Nicio problemă, am vizitat o expoziție dedicată lui Marthin Luther…

… apoi am mers până sus în turnul castelului, unde am citit câteva povestiri despre huteriți, care au trăit cândva în acea zonă. Au plecat între timp în America și Canada.

Și cum tot mai aveam 30 de minute la dispoziție, am degustat și o bere bună la terasa Castelului.

Apoi s-a făcut ora de vizită, ghidul nostru italian făcându-și apariția la una dintre uși. Nu există un tur în engleză, așa că am încercat să înțeleg pe cât se poate de mult ce se povestea în italiană. Dar am avut la dispoziție și niște foi printate cu explicații în limba engleză.

Castelul Taufers a fost clădit de familia cu același nume prin secolul 13, a trecut de-alungul secolelor pe la mai mulți proprietari iar acum aparține unui institut sudtirolez care se ocupă de genul ăsta de obiective istorice. A căzut și în ruină după secolul XVII dar a fost restaurat începând cu secolul XX.

Am avut voie să facem poze doar în camerele de jos. Care arată cam așa…

Practic, am vizitat camera de judecată unde am văzut stâlpul de care era legați dar și schingiuți condamnații. De asemenea, în camera judecătorului am văzut o masă care avea înscripționate emblemele imperiului austro-ungar dar și ale deținătorilor castelului.

Am trecut prin camera de tortură pentru a ajunge direct la capelă. Acolo am văzut o frescă al cărui punct central era Iisus Hristos cu o sabie de flăcări în gură, așa cum a fost descris în Apocalipsă. Se pare că ar fi o imagine destul de rar întâlnită. Am trecut prin salonul cavalerilor iar apoi, ca în orice castel care se respectă, am ajuns în camera cu fantome.

Se spune că în această cameră s-ar auzi din când în când o femeie care plânge. Iar povestea spune că ea se numește Margaret și că a locuit în acest castel, fiind fata familiei aristocrate din acele vremuri. Iar Margaret s-a îndrăgostit de unul dintre soldații din gardă, cu care a dorit neapărat să se mărite. Părinții nu au fost de acord dar la insistențele ei au pregătit nunta. Numai că, în ziua nunții, viitorul mire a fost asasinat cu o săgeată otrăvita. Fata, Margaret, sfâșiată de durere s-a închis vreme de 7 ani în această cameră. După care s-a aruncat pe geam pentru a-și sfârși zilele. Și de atunci s-ar auzi plânsul fantomei în această cameră.

Apoi am ajuns în biblioteca care încă mai găzduieștie 4000 de volume. Cel mai vechi are 480 de ani și conține sfaturi juridice. Din câte am înțeles, mobila din bibliotecă avea numai 100 de ani vechime.

Din vizita noastră nu a lipsit o mică armurerie, apoi am trecut prin camera Napoleon. Nu pentru că ar fi dormit acolo faimosul împărat francez este numită așa. Se pare totuși că generalul Lefebvre ar fi dormit în ea, când trupele franceze au trecut pe lângă Castel.

La final am văzut camera cardinalului, unde ar fi dormit cândva Cardinalul francez Tisserand.

Și cam atât… Dar a fost o vizită chiar interesantă, nouă chiar ne-a plăcut acolo.

Alte câteva imagini din acest Castel Taufers, în continuare.