După ce am colindat cele mai importante zone ale Alpilor Austriei sau Bavariei, vara asta am decis să mergem în Dolomiții italieni, unde am petrecut nu mai puțin de 11 zile (10 nopți de cazare), pe scurt o vacanță minunată după cum aveam să constatăm la finele ei.

O vacanță în care nu am avut timp să ne plictisim, chiar și când afară a fost vreme ploioasă. O vacanță activă dar din care ne-am întors, culmea, relaxați și odihniți. Ne-a plăcut atât de tare încât ne-am propus să revenim și la anul, pentru că ne-au mai rămas o mulțime de alte locuri frumoase de cutreierat pe acolo. Cel puțin cam așa ar fi planul nostru pentru anul viitor.

Noi am ales să ne cazăm aproape de Brixen (Bressanone), pentru că era cât de cât un punct central în zona pe care doream să o cutreierăm dar și pentru că acolo am găsit condițiile care ne-au convenit, mai ales din punct de vedere al prețului – 65 de Euro/noapte, apartament complet utilat. Și o gazdă extrem de prietenoasă, după cum aveam să constatăm la fața locului.

Curățenie exemplară, apartament cu o bucătărie complet utilată și tot ceea ce am avut nevoie, ne-am simțit excelent acolo. Nouă ne cam place să ne gospodărim singuri. Nu zic, este mai comod să alegi un hotel și să ai mesele asigurate. Până la urmă s-ar putea să fie mai ieftin per total dacă se iau în considerare mesele, precum și accesul la o piscină sau o saună.

Dar avem o singură problemă cu genul ăsta de cazare, anume ora cinei. Ne place să colindăm destul de mult, așa că ne întoarcem destul de târziu la cazare și nu vrem să fim constrânși de un anumit orar sau program de masă.

Cumpărăm cele trebuincioase de la supermarket-uri pentru micul dejun și pentru cină. Iar prânzul îl luăm de fiecare dată pe la vreo cabană sau restaurant care ne iese în cale. Sau de ce nu, la vreo pizzerie sau patiserie care ne atrage cu mirosuri îmbietoare.

Singura problemă la această cazare? Internetul. Nu a funcționat mai deloc. Dar am stat pe 4G oriunde în afara pensiunii (la interior nu prea era semnal) și am comunicat prin intermediul internetului mobil cu prietenii pe site-urile sociale (mai ales că nu a trebuit să mai plătim roaming la internet). Pensiunea Kienasthof se află la aproape 5km de Brixen, sus deasupra orașului în localitatea Elvas, o bună parte a drumului urcând printre întinse livezi de meri. Sincer, nu am avut curaj să cobor din mașină pentru a culege două-trei mere, de poftă.

Iar în Tirolul de Sud ai la dispoziție orice obiectiv turistic ți-ai putea închipui – trasee pe munte, pentru oameni obișnuiți, ca noi, sau pentru alpiniști, castele, mănăstiri, orașe, muzee, therme și multe altele.

Noi am preferat traseele obișnuite pe munte, cele pentru familii cu copii, să vizităm câteva castele și să ne plimbăm la pas prin centrele vechi ale câtorva orașe. Iar în traseele pe munte am remarcat că există multe cabane la care te poți opri pentru o scurtă odihnă, alături de o bere rece, un sandwich de la pachet sau, de ce nu, o mâncare locală caldă și extrem de gustoasă.

De menționat încă de la început că aici în Dolomiți prețurile ni s-au părut în general mai piperate decât în Austria sau în Bavaria. Benzina în capul listei, cu 1.6 Euro pe litru, berea la cabanele de pe munte (5 Euro halba, față de un 3-4 Euro în Austria), chiar și la supermarket parcă erau un pic mai scumpe toate. Plus autostrada, una dintre cele mai scumpe din Europa. Așa că plimbările cu mașina în zonă le-am făcut pe lângă autostradă, ne-am folosit numai de drumurile naționale. În schimb accesul cu telecabina era cam la același nivel cu Austria sau Bavaria (cam 50 de Euro dus-intors pentru o familie de 3 persoane). Mă rog, cred că se poate și mai scump (dacă vreți să urcați pe Marmolada de exemplu).

Atenție, v-aș sfătui să nu alegeți o zonă prea largă de cutreierat zilnic în Dolomiți. În sensul că nu vă recomand să alegeți cazarea prea departe de obiectivele turistice la care vreți să ajungeți. De exemplu, 150 de km distanță înseamnă cel puțin 2 ore și jumătate de condus în mașină. Deci cam 5 ore dus-întors.

Sunt șosele de munte, cu pasaje înguste pe alocuri, în pantă și cu multe serpentine, în general cu o singură bandă. Așa că la orele de vârf se merge destul de greu, în coloană, răbdarea va fi pusă cu siguranță la încercare. Există autostrada către orașele mari dar… e pe bani. Iar accesul către stațiunile principale se face prin tot felul de pasuri, nicidecum pe autostradă.

Deci, unde puteți face drumeții plăcute în familie, alături de copii și în timpul cărora să admirați peisaje superbe? Cu rucsăcelul în spate, plimbări cu un grad ușor sau mediu de dificultate.

Noi cam atât am apucat să ne plimbăm pe munte, pentru că după 3 septembrie a nins la peste 2000 de metri în Dolomiți. Cum nu eram echipați pentru zăpadă, am preferat să ne îndreptăm atenția către alte obiective turistice. Iar vreo trei zile din vacanță a plouat, așa că am preferat să facem alte lucruri, de exemplu shopping într-una dintre zile (la outlet-ul din pasul Brenner, apoi într-un mall din Insbruck). Iar într-o alta am mers la Malcesine, pe malul lacului Garda.

După ce a nins, ne-am îndreptat atenția către alt gen de obiective turistice, castelele de exemplu. Am fost la

Erau mult mai multe castele dar nouă doar atât ne-a permis timpul să vizităm. De ce să nu o recunosc, și resursele financiare – intrarea la un castel fiind în jurul a 20 de Euro de familie.

Care au fost cele mai frumoase orășele prin care ne-am plimbat?

  • Brixen, cu un centru vechi superb
  • Brunico
  • Glurns, aproape de granița cu Austria, un orășel medieval așezat în continuare în interiorul zidurilor de apărare de acum 500 de ani
  • Santa Christina, o stațiune de munte cochetă și din care pleacă o mulțime de trasee pe munte
  • Taufers, un orășel de munte superb, cu multe magazine de suveniruri

Unde am băut cea mai bună bere? La restaurantul berărie Hubenbauer în Vahrn, aproape de Bressanone. A fost cea mai bună bere pe care am băut-o în ultimii ani. Normal, am cumpărat câteva sticle pentru a o degusta mai aprig și la cazare.

Cel mai frumos loc? Unde ne-am relaxat de fiecare dată privind la peisaj? La bisericuța San Giovanni din Ranui, lângă Santa Magdalena, în Val di Funes.