Duminică am decis să ieșim puțin la o plimbare scurtă pe lângă București și prima noastră destinație a fost Conacul Bellu din Urlați. Nu vizitasem locul dar am tot auzit de la diverși prieteni că merită o scurtă oprire acolo. Și nu am regretat deloc, pentru că ne-a plăcut foarte mult această scurtă vizită.

Nu a fost deloc greu de găsit. Ne-am folosit de Google Maps dar am observat că există și indicatoare în orașul Urlați. Există o mică parcare la intrarea pe domeniul conacului, unde poate fi lăsată mașina.

Apoi am mers vreme de câteva minute pe un drumeag prin pădure. L-am gasit ascuns într-o poieniță, înconjurat de pădure. De altfel conacul este și singura clădire rămasă din complexul muzeal, celelalte fiind deteriorate la cutremure și lăsate în paragină, ulterior demolate, acum fiind observabilă doar amprenta lor la sol.

Construit la 1850, în stil vechi românesc, acesta a aparținut familiei baronului Alexandru Bellu care a deținut și alte terenuri și proprietăți la noi în țară dar și în Europa. De exemplu, terenul pe care se află astăzi cimitirul Bellu a fost donat de această familie. Este considerat unul dintre cele mai frumoase din Țara Românească.

Iar acolo am fost chiar suprins de starea foarte bună a conacului, renovat, amenajat în stil muzeal, cu o mulțime de obiecte istorice și de artă care, printr-o minune, au scăpat neatinse de epoca comunistă. Din câte am înțeles, acesta nu a fost transformat în CAP sau alt gen de clădire administrativă, cum s-a întâmplat cu mai toate conacele pe vremea comuniștilor, pentru că a fost donat Academiei Române în 1926 de către familia Bellu. Iar din 1954 a funcţionat ca muzeu al tradițiilor locale.

Biletul de intrare pentru turul cu ghid în Conacul Bellu costă numai 8 lei de persoană. Nu se poate fotografia la interior. Se vizitează mai multe încăperi unde poate fi văzut mobilier vechi din diverse epoci, diverse picturi, chiar unele semnate de Sever Burada, un salon oriental, cărți rare de la 1700-1800, practic o colecție impresionantă de obiecte și opere de artă, fotografii,  stampe japoneze, țesături, straie românești sau străine.

Scaune în stil florentin, altele decorate cu piele de Cordoba dar și două scaune de rugăciune care se transformau în fotolii, o ladă de zestre, un gramofon într-un colț, un pian vechi, servicii de porțelan și tacâmuri din argint, într-o oarecare măsură am văzut unde și cum trăiau membrii uneia dintre cele mai bogate familii nobiliare de la noi din țară.

Turul s-a încheiat la cramă, unde am văzut diverse unelte de lucru, râșniță din piatră și călcătoare romană de acum 2000 de ani, butoaie mari în care se păstra vinul și prese vechi de struguri.

Câteva imagini de acolo, în continuare.