E ceva vreme de când tot ne pusesem în plan să vizităm și Cetatea Făgărașului, mai ales pentru că am citit că a fost renovată. Am mai trecut pe acolo acum câțiva ani dar nu era program de vizită și am plecat cu buza umflată.

Așa că, după plimbările din Bujoreni, Sibiu și Alba Iulia, în același weekend am trecut special și prin Făgăraș, pentru a-i putea trece pragul. Și pot spune încă de la început că am fost ușor dezamăgit, mă așteptam la altceva, mă așteptam la mai multe dovezi istorice între zidurile ei. În tot turul interior nu am aflat mai nimic despre stăpânii acesteia, cum ar fi Ștefan Mailat (voievod al Transilvaniei între 1534 -1540 şi proprietar al cetăţii între 1528-1541), Gabriel Bethlen (principe al Transilvaniei între 1613-1629) sau Ştefan Bathory (voievod al Transilvaniei între 1571-1586). Niciun obiect din acele vremuri, nicio operă de artă, nicio piesă de mobilier. Nimic. Mă rog, poate nu s-a terminat renovarea și amenajarea, finalul lucrărilor fiind preconizat pentru anul 2019. Poate că atunci vor mai fi aduse și expuse mai multe dovezi istorice.

După cum am spus, am intrat cu speranțe și am ieșit ușor dezamăgit. Cetatea Făgărașului este una destul de mare, cu ziduri de apărare imense, înconjurată de un lac, însă am rămas cu impresia că adevăratul său potențial nu este exploatat așa cum trebuie.

Pe de altă parte nu mă miră, ținând cont că aceasta a fost transformată în închisoare comunistă din anul 1948. Așa că mai toate dovezile istorice au fost distruse în acei ani. Iar după aceea a fost bar, bibliotecă, hotel… Comunismul a distrus mare parte dintre cetățile, conacele și castelele Transilvaniei.

La exterior, după cum am mai spus, Cetatea Făgărașului este impresionantă. Cu cinci turnuri de apărare, o curte interioară largă, ziduri înalte de apărare. O adevărată plăcere să te plimbi pe circuitul exterior și să urci pe zidurile de apărare, normal, acolo unde era permis accesul.

Câteva imagini de pe circuitul exterior, în continuare.

La interior, după ce se plătesc biletele de intrare (15 lei de adult, 7 lei de elev), se vizitează mai întâi temnița.

Apoi se urcă la etajul 1, unde este amenajat Muzeul Țării Făgărașului. În care sunt prezentate colecții de arme vechi (unele descoperite la săpăturile din cetate), de sticlărie, monezi, artă religioasă și populară, unele chiar interesante. Acolo am văzut și un instrument Fecioara de Fier, în care erau executați condamnații în timpurile medievale. “Iron Maiden” pentru roackeri.

Câteva imagini, în continuare.

Tot din incinta muzeului am avut acces la Casa Doamnei, unde locuia pesemne stăpâna castelului.

După cum se observă, niciun obiect nu este din acele timpuri. Chiar mă întreb de ce s-a pus acel cordon, pentru protejarea cărui obiect prețios și vechi?

Dar cel mai intens șoc l-am avut în turnul Thomory și în sala tronului, amenajat cu mobilier destul de sobru, dar modern, de fabricație recentă. Nimic, absolut nimic, din timpurile medievale. Parcă eram într-o sufragerie mai cu pretenții. Normal, toți vizitatorii se cocoțau pe tron…

Așa că, stau și mă întreb –  dacă tot nu mai există obiectele, colecțiile și mobilierul original, de ce nu s-a optat pentru o expoziție populară sau o alta de artă? De ce trebuia făcut un kitsch total din această fostă sala a tronului, unde pe vremuri veneau soliile din Țara Românească, din Moldova sau din Polonia? Sau unde s-au desfășurat lucrările Dietei Transilvane? Cel puțin așa am văzut că se întâmplă prin alte țări, se organizează tot felul de muzee, cu tematici și informații zonale.

Cam atât de la Cetatea Făgărașului…

Mai mergem peste câțiva ani, că poate se mai schimbă ceva. În bine sper.