Drumeție în Alpi către Goldsee, printre bolovani și stânci

Era ultima noastră zi plină de vacanță în Nauders, Tirol. O zi cu soare, prima după multe altele cu ploaie, când am vizitat orășele și castele. Așa că ne-am gândit să facem încă o drumeție pe munte, una pe cât se poate de aproape de locul nostru de cazare.


Am ales să mergem către lacul Goldsee (2555m), poziționat între vârfurile Bergkastelspitze (2912m), Plamorter Spitze (2982m), Ganderbild Spitzen (2899m) și Mataunkopf (2895m).

Ne-am organizat destul de greu în acea dimineață, așa că am ajuns la punctul de plecare pe la orele 11.00. Destul de târziu pentru o ascensiune completă, de jos și până sus. Așa că am ales ca prima parte a traseului să o facem cu telecabina de la Arsang Restaurant și până la Bergkastel (2200m). Pe jos ar fi durat aproape 3 ore.

Însă ne-a uscat la buzunare, dus/întors transportul cu gondola costând nu mai puțin de 43 de Euro. Nah, vacanță, buget flexibil, noroc cu cardul de credit.

La 11.30, după aprox. 15 min de mers cu gondola, urcam deja pe traseul nr.33.

Destul de simplu în primele lui 15-20 de minute. Pe o cărare cu pantă destul de lină, printre brăduți, răruți de altfel…

După care….

… o porțiune de aproximativ 45 de minute printre bolovani și stânci, pe care călcam cu mare atenție, ca nu cumva să ne sucim picioarele. Ce bătălie între titani o fi fost prin locurile astea acum milioane de ani, ce grozăvie, cum or fi scenele cu muntele care se prăvălea în vale? Apocaliptice, cu siguranță.

Interesant este că zonele mai greu accesibile puteau fi trecute pe niște punți din lemn.

Vă cam dați seama că am mers destul de greu pe acolo.

După care am ajuns la troița Maicii Domnului și am trecut pe sub o poartă care delimita zona de pășunat a animalelor (cai, căprițe și văcuțe). Am luat-o pe traseul nr.20, pe o porțiune de încă o oră, cu o cărare destul de lină și pe care se mai vedea pământul.

Grozav arăta acea stâncă imensă prăvălită în mijlocul văii.

Apoi, încă 40 de minute de urcuș pe o cărare tot mai abruptă…

Prietenii mi-au spus că peisajele arată la fel ca în Retezat… Păcat că acolo nu poți planifica o drumeție de o zi, nu există infrastructura necesară.

Și am ajuns la Goldseen (2555m), după 2 ore și 30 de minute de urcuș destul de obositor. Nu neapărat datorită efortului fizic, mai degrabă datorită atenției sporite acordate fiecărui pas făcut. Cum nu eram atent, cum călcam strâmb.

De acolo, lacurile Goldsee se vedeau jos, într-o oală plină cu bolovani colorați verzui, încadrat de munți ascuțiți ca o lamă de fierăstrău.

Nu am rezistat și am coborât aproape de ele, m-am cățărat pe stânci și bolovani, am ascultat râul care curgea pe sub pietroaie…

Începuse deja să bată vântul, norii erau tot mai amenințători, așa că după o oră de zăbovit acolo, am decis să ne întoarcem.

Traseul de întoarcere putea fi făcut în 90 de minute, dacă nu pierdeam indicatoarele. Pe care le-am căutat vreme de 15 minute, chiar a trebuit să ne întoarcem din drum pentru că noi coborâsem prea mult.

Oricum… la orele 16.00 eram înapoi la stația de telecabină. Nu știu de ce, dar personal eram extenuat. Nu fusese un traseu extraordinar de lung, mai degrabă solicitant.

Cu peisaje dure, ascuțite, cu stânci, bolovani și pietre, pășuni arse de soare, nori cenușii în toate părțile. Sora mea m-a întrebat dacă am urcat pe Golgota după ce a văzut pozele pe Facebook. 😀

Ca niciodată pe tot parcursul vacanței, la orele 17.00 eram la cazare, am dat pe gât rapid două beri cumpărate din Garmisch-Partenkirchen și m-am băgat în pat pentru o oră. Eram sleit de puteri…

Faptic

  • Traseu către lacurile Goldsee (2555m)
  • Punct plecare – Telecabina din Nauders către Bergkastel (2200m)
  • Traseu dus – Bergkastel – Goldseen (2555m), diferență de nivel 355m, timp de aproximativ 2 ore și 30 de minute pe traseele nr.33, apoi 20.
  • Întoarcere – Goldseen – Bergkastel 1 ora și 45 de minute
  • Timp total – 6-7 ore
  • Dificultate – traseu dificil, pe care trebuie mers cu mare atenție

Clar, printre bolovanii și stâncile de acolo, nu pare a fi un traseu recomandat familiilor cu copii mici, pentru că ei nu au încă atenția necesară pentru a călca corect, pentru a nu se accidenta.