Înaintea furtunii, plimbare relaxată printre ruinele Cetății Trascăului, la Colțești

După drumeția de pe Piatra Secuiului, am plecat cu gândul să trecem puțin și pe la ruinele Cetății Trascăului, de lângă Colțești. Nu de alta, dar o zărisem de sus de pe munte și doream să o vedem și mai de aproape…

Ca un scurt istoric, Cetatea Trascăului sau Cetatea Colțești, a fost construită în jurul anilor 1296 de vice-voievodul Thorotzkay din Trascău, drept locuință dar și pentru refugiu în caz de pericol. Pentru că în acele vremuri își făcuseră apariția tătarii și prin acele locuri. De menționat că a mai fost asediată și devastată de către țăranii conduși de Gheorghe Doja, în timpul răscoalei din 1514.

Pentru că familia Thorotzkay s-a opus anexării Transilvaniei de către Casa Habsburgilor, cetatea a fost parțial distrusă de trupele austriece în anul 1703. Astăzi se mai păstrează doar niște ziduri în ruină dar și unul dintre turnurile de apărare.

Există un indicator în Colțești către Cetate iar drumul duce undeva câmp, unde am parcat și noi. Chiar înaintea primei pante a drumului de țară, că acolo nu mai vorbim de asfalt. Mașinile cu garda la sol mai mare pot merge până aproape de Cetate, dar ce plimbare mai este aia?

Așa că am luat-o agale, la pas, pe acel drum de pământ, vreme de aproape 20 de minute acompaniați de glăscioarele a mii de greierași. Până sus la Cetatea Trascăului.

Alți temerari încercau să urce acel deal pieptiș, pe de-a dreptul, însă eu tocmai ce suferisem destul de tare pe Piatra Secuiului și nu mai aveam așa idei năstrușnice. Și de altfel nu ne grăbea nimeni…

După 20 de minute de mers agale am ajuns sus, la ruine…

… și ce peisagii a văzut artistul de acolo de sus, asupra locurilor dimprejur, cu satul Coltești și departe, cu Piatra Secuiului… Cu verdele crud al pădurii…

 

 

Romantic loc, la ce istorii și întâmplări grozave vor fi fost martore zidurile Cetății? Un loc ce te îndeamnă la visare, un loc ca dintr-un film cu creaturi fantastice, cavaleri și domnițe, ca dintr-o carte cu regi neînfricați și fantome… Sincer, mi-ar fi cam teamă să mă plimb noaptea pe acolo, printre acele ruine…

Dar turiștii sunt acolo pe barba lor, pentru că niciun zid nu este protejat și se poate întâmpla oricând un păcătos de accident. În orice caz, cu mare băgare de seamă dacă mergeți pe acolo, atenție pe unde puneți picioarele dar și de ce vă sprijiniți cu mâinile.

După ce ne-am săturat de explorat ruinele Cetății, am luat-o înapoi către locul în care parcasem mașina. Cu pași tot mai repezi, pentru că începuse deja să picure…

Iar panoramele din jurul Cetății Trascăului arătau oarecum apocaliptic… Furtună mare urma să vină…

CetateaTrascăului, Colțești
CetateaTrascăului, Colțești
CetateaTrascăului, Colțești
CetateaTrascăului, Colțești
CetateaTrascăului, Colțești
CetateaTrascăului, Colțești
CetateaTrascăului, Colțești
CetateaTrascăului, Colțești

La finalul plimbării ne-am considerat norocoși. Nu ne prinsese ploaia cea mare, eram deja la adăpost în mașină când a început să toarne mai sănătos. Și la câțiva kilometri depărtare a ieșit soarele, din nou…

Am plecat spre Alba Iulia, încântați de ceea ce văzusem și trăisem în acea zi, la Rimetea, în Piatra Secuiului, și la ruinele Cetății Trascăului din Colțești. De altfel unul dintre colțurile acelea minunate ale Transilvaniei și României.

Pe data viitoare… Pentru că vom reveni, cu siguranță.