Drumeție strașnică de câteva ore în Piatra Secuiului, la Rimetea

Vremea se anunța prielnică, așa că ne-am propus să facem o drumeție pe Piatra Secuiului, de altfel unul dintre cele mai frumoase locuri ale Transilvaniei și ale României. Masivul Piatra Secuiului se află lângă localitatea Rimetea (Torockó pe ungurește), în județul Alba, nu departe de Aiud.

Piatra Secuiului, Vedere de la Cetatea Colțești

Deși un munte destul de mic, cu o înălțime de numai 1128 de metri, nu este chiar atât de simplu de urcat, diferența de nivel fiind de aproape 600 de metri. Mai mult, urcarea se face permanent într-o pantă accentuată, fără cărare pe vreo pantă de nivel și cu porțiuni de stâncăraie, grohotiș și pietriș.

Însă la final de zi am declarat că a fost o drumeție strașnică, motivantă, chiar dacă nu m-am simțit chiar extraordinar pe tot parcursul urcării. Chiar dacă nu am fost într-o formă decentă, am luat-o ca tură de antrenament pentru excursiile și drumețiile viitoare din vară, care vor fi cu siguranță mai lungi și poate mai grele.

Iar acum, când scriu aceste rânduri mă încearcă în continuare o febră musculară crâncenă…

Ziua s-a anunțat a fi una excelentă încă de când am pătruns pe șoseaua care duce la Rimetea (Torockó), după Aiud. 25 de kilometri de asfalt bun, prin sătuce idilice și peisaje superbe…

Și, deodată, pe dreapta, ne-a apărut în fața ochilor Piatra Secuiului, destinația noastră pentru acea zi. Superbă apariție în mijlocul câmpiei, un imens bloc de piatră. Unii îl aseamănă cu un uriaș adormit…

Am ajuns în sătuc și am găsit loc de parcare în centru, aproape de punctul de pornire pe traseu, lângă Biserica Unitariană, vis-a-vis de cea orthodoxă.

Am găsit și o hartă la fața locului, cu traseele care pot fi făcute acolo, în Munții Trascăului. Și nu sunt deloc puține…

Noi am ales traseul Cruce Albastră, care duce sus pe vârful Pietrei Secuiului, care teoretic trebuia să dureze la urcare 1-2 ore, din ceea ce citisem pe internet.

Traseul pornește de lângă unul dintre magazinele cu suveniruri…

… continuă pe ulițele satului preț de vreo 5 minute…

… apoi se pătrunde pe pajiștea largă de la baza muntelui, unde este și o zonă de campare.

Traseul continuă într-o pantă lină, pe pajiște, încă vreo 20 de minute…

… pentru ca apoi să devină tot mai abrupt, zonă din care încep să-și facă apariția și pietrele, apoi bolovanii…

Și am urcat așa vreme de vreo 30 de minute, fără probleme… până când am scos aparatul foto și am vrut să fac câteva poze cu peisajul pe care îl lăsam în urmă…

… moment în care am simțit cum îmi joacă privirea și m-a cuprins o stare de nesiguranță, completată de o sete accentuată. M-am așezat pe o piatră, am luat repede ceva dulce și am băut puțină apă. Mi-am revenit destul de repede dar parcă nu mai eram eu, mă simțeam ușor slăbit.

Cine știe, poate că făcusem un efort prea susținut pentru ditamai omu’ cât sunt eu, poate pentru că era prima tură pe anul 2019 și nu aveam deloc antrenament… Habar nu am, nu mi s-a mai întâmplat. În orice caz, nu m-am dat bătut așa de ușor și am continuat, deși mai mult am stat decât am mers. Tocmai de aceea, am făcut 2 ore și 30 de minute până sus în creastă, nu cum ne propusem, 1 oră și 30 de minute.

Iar puștiulică a stat mai mult după mine, deși el ar fi făcut de două ori același traseu, pentru că am văzut că se mișcă excelent în astfel de condiții.

În orice caz, după primele 30 de minute de mers, panta s-a accentuat și a apărut zona de grohotiș, pietriș și bolovăniș, unde a trebuit să fim atenți în permanență pe unde ne punem picioarele.

La una dintre opriri am privit la alpiniștii care își făceau de treabă pe stânci. Dar și la omulețul curajos care făcea echilibristică pe un fir atârnat între două stânci. De altfel, Piatra Secuiului este un punct de întâlnire important pentru alpiniștii și cățărătorii din zonă…

Un pic mai sus, după ce s-a terminat zona de traseu cu grohotiș, am întâlnit pomi în continuare înfloriți, semn că primăvara de-abia sosise acolo pe Piatra Secuiului…

Iar pauză, iar câte o gură de apă… dar mai sus, tot mai sus…

… și, după 2 ore și 30 de minute ajungea și moa’ sus pe platou, transfigurat la față presupun. Al meu copchil mă aștepta, cățărat sus pe o stâncă… Teatral…

M-am așezat și eu pe un bolovan pe acolo, un bolovan pe bolovan, ca să-mi trag sufletul. După care am luat la pozat superbele peisaje care ni se defășurau în fața ochilor. Parcă mi-am mai revenit când am văzut cât de frumos era acolo, sus, la doar 1100 de metri înălțime.

Destui de mulți amatori de drumeții pe acolo sus, de toate vârstele, foarte putini vorbitori de limba română… Cu copii, cu cățel, fără purcel, unii o luaseră pe alte trasee, către Colțești sau către Colții Trascăului, alții stăteau așa ca mine, obosiți și prea incercati poate de crâncena urcare.

Eu am mai refuzat să plec de acolo de pe loc, deși până pe vârf mai aveam de mers 5 minute, așa că mi-am făcut un prieten…

Picior peste picior…

… am admirat panorama asta superbă.

După ce ne-am odihnit destul, am declarat că trebuie să ne și întoarcem, mai ales că vântul bătea tot mai tare și niște nori amenințători se vedeau la orizont. Ploaia chiar a venit două ceasuri mai târziu, când ne plimbam pe la Cetatea Trascăului…

Mai mul îmi era teamă de coborâre, pe acele porțiuni cu grohotiș, însă genunchii mei s-au comportat admirabil. Clar, și noile încălțări au avut un cuvânt de spus la stabilitatea picioarelor…

Însă tot am făcut destule opriri. Prima ca să ne alimentăm cu apă la un izvoraș… Bunăăă. Dar rece, acum am o jenă în gât… 😀 Nu de la bere, de la apa aia limpede de izvor. :))

… alta când m-a anunțat copchilul că.. “Tati… uite un șarpe”… “Unde?” “Acolo, pe cărare”… L-am văzut și eu, trecea cărarea un șerpișor de vreo juma’ de metru, cu reflexii de romburi albastre… Până să scot eu aparatul să-i trag o poză, s-a ascuns prin iarbă și desiș… Mai bine că s-a dus…

Am făcut și pauze de pozat floricele…

Iar după aproape 1 oră și 20 de minute, de mers extra-agale, eram din nou în centrul sătucului Rimetea, în căutarea unui restaurant. Că eram lihniți de foame…

Și ce frumos se vedea totul de acolo de la baza muntelui. Sătucul, zona de campare tot mai populată cu caravane și corturi…

Dar gata cu atâta frumusețe, nouă ne era sete și mai ales foame. Așa că ne-am oprit imediat la restaurantul Szarvas. Unde am dat gata mai întâi o bere Csiki Sor, pentru rehidratare.

Apoi un goulash foarte bun, urmat de o porție de mămăligă cu brânză, smântână și, atenție, cârnați de casă…

La final, un delicios desert Straița Ciobanului (parcă), un fel de cornulețe cu umplutură de nucă, într-un aluat fin… S-au topit practic în gură…

Prețurile nu au fost tocmai mici, însă porțiile destul de mari. Ne-am ghiftuit și ce ne-a prisosit a ajuns la vecinul nostru de masa…

Sătui, mai că nu ne venea să ne ridicăm de la masă…

Fusese o drumeție de toată cinstea, un semn bun pentru cele vor veni în acest an.

Pe scurt, a fost excursie frumoasă acolo pe Piatra Secuiului, la început de lună mai, într-o zi însorită . Chiar poate fi făcută o adevărată tură de o zi prin acel masiv. Nu de alta, dar sunt o mulțime de posibilități de cazare în Rimetea, la prețuri rezonabile din câte am văzut pe internet, dar și multe atracții turistice naturale, pentru drumeții în natură pentru toate vârstele și posibilitățile de ordin fizic.

Noi vom reveni cu siguranță în Rimetea și zonele adiacente, pentru că mai avem o groază de obiective turistice de descoperit. Pe data viitoare…

Faptic traseu în Piatra Secuiului

  • Punct plecare – Centrul satului Rimetea, de lângă biserica Unitariană
  • Traseu Cruce Albastră
  • Diferență de nivel aprox. 600m
  • Durata urcare – 2 ore și 30 de minute, dar din câte am înțeles se poate face și mai repede, poate voi reuși și eu data viitoare. În orice caz, partenerul meu de drumeție putea face acest traseu într-o oră.
  • Durata coborâre – 1 oră și 20 de minute, cu multe pauze de pozat
  • Traseu – 1/3 pantă ușoară pe cărare de pământ, 1/3 grohotiș cu stânci și bolovani, 1/3 cărare cu pământ și pietre
  • Recomand încălțăminte serioasă, bocanci, plus îmbrăcăminte pentru munte, pelerină de ploaie, haine călduroase etc.
  • De asemenea, cel puțin 2 litri de apă de persoană. Noi am băut apă și de la acel izvor și încă nu am pățit nimic, însă nu știu dacă este recomandată acea apă pentru consum
  • Ar fi de preferat să aveți și ceva surse de energie prin rucsaci, ciocolată, batoane energizante, ceva dulce, etc.