Iarna aceasta am răspuns cu mare drag invitației prietenilor și nașilor copilului nostru de a petrece câteva zile în timpul sărbătorilor de iarnă la Dublin, alături de ei. Mai fusesem acolo în urmă cu 10 ani dar tot aveam chef de încă o escapadă în acest frumos oraș irlandez, cu speranța că de această dată nu vom avea parte de îngheț și de zăpadă, fenomene meteorologice care ne-au ținut mai mult în casă atunci.
Iar de această dată am fost chiar norocoși, nu a plouat nici măcar o zi dintre toate cele opt petrecute în Dublin și împrejurimile sale (nu le-am luat în considerare pe cele două petrecute prin aeroporturi la dus și la întors).
Vineri 20 decembrie am ajuns, sâmbătă acomodare și vizionare Star Wars IX la un mall in Dublin… Duminică, 22 decembrie, am mers către Phoenix Park, mai exact pe domeniul Farmeleigh unde se află fosta casă a binecunoscutei familiii Guinness. Casă și domeniu cedate statului irlandez prin anul 1999. Acolo trebuia să petrecem câteva ore prin parc, în târgul de Crăciun și să participăm la un concert de colinde chiar în impresionanta vilă a familiei Guinness.
Phoenix Park din Dublin este cel mai mare parc urban din Europa, cu o suprafață de aproximativ 700 de hectare. Fost domeniu de vânătoare regal de prin 1662, acum găzduiește castele, ruine istorice, grădini, locuri recreative și pentru sport, grădina zoologică, tot felul de monumente, printre care și crucea Papală, ridicată cu ocazia Papei Ioan Paul al II-lea. Ba chiar și ambasadorul american are reședința în cadrul imensului parc.
Un parc prin care te poți deplasa cu mașina pentru a ajunge la atracțiile principale dar și cu multe alei pentru plimbare la pas sau, de ce nu, cu bicicleta.
Încă de când am intrat în el am fost impresionat de copacii seculari care se vedeau peste tot împrejurul nostru. Mai multe detalii despre Phoenix Park pe site-ul oficial.
Nu am avut timp să mergem la pas prin parc, destinația noastră era Farmleigh, poate adevărata sa bijuterie.
O parcare spațioasă ne aștepta, cred că pentru cel puțin câteva sute de mașini, dar care era aproape plină la acea oră a amiezii. Și o hartă destul de concludentă ne-a dezvăluit principalele sale atracții turistice.
Așa că am luat-o ușor la pas pe aleile pavate…
… cu ochii de jur-împrejur la tot ceea ce ne ieșea în cale. Copaci seculari, cu ramuri încârligate, golașe, fără frunze în luna lui decembre, care străjuiau pășuni de un verde în continuare crud.. Turnul cu ceas în depărtare, trona peste semeții copaci… Oameni, mulți, familii cu bunici și nepoți la plimbare, animăluțe domestice scoase la pășunat, câini care își însoțeau stăpânii, copiii care se cățărau prin copaci… Un adevărat spectacol, o adevărată plăcere…
Ca un scurt istoric, domeniul Farmeleigh a fost cumpărat de către Edward Cecil Guinness (1847-1927) la căsătoria cu verișoara sa , Adelaide Guinness, în anul 1873. Eduard era strănepotul lui Arthur Guinness, fondatorul celebrei berării.
Normal, domeniul a suferit diverse îmbunătățiri și modificări de-a lungul timpului. Dar în anul 1999 a fost cedat statului irlandez de către urmașii familiei Guinness pentru „modica” sumă de 29,2 milioane de dolari.
Mai multe detalii puteți afla de pe site-ul oficial.
La Farmeleigh sunt primite acum personalități de rang înalt, la invitația guvernului irlandez. I-au călcat pragul frumoasei vile și s-au plimbat pe aleile sale prim miniștri, regine, împărați, secretari generali ai Națiunilor Unite și alții. Amintesc de regina Elizabeta a II – a, de prim ministrul Canadei, Justin Trudeau, de Împăratul și Împărăteasa Japoniei, de președinți americani ca Barack Obama sau Bill Clinton, de prințul Albert al II-lea de Monaco. Și câți nu or mai fi fost…
Noi, într-o vizită cât se poate de informală, deloc protocolară, cu gurile căscate la minunățiile care ni se înfățișau în fața ochilor. Am mers de am rezervat ultimele locuri pentru concertul de colinde de la ora 14.30… Lucky us..
Cu biletele în buzunare, am intrat în galeria de artă, unde erau expuse câteva lucrări mai moderne, bizare pentru unii, interesante pentru alții…
Clar, mie mi s-au părut interesante acele sculpturi în forme de case ale artistului D Magner.
Apoi am dat o fugă în târgul de crăciun, cu o desfășurare asemănătoare celor de la noi – aproape puhoi, îngrămădeală, o mulțime de tonete cu produse tradiționale și meșteșugărești, cu mâncare, brânzeturi, pâine, patiserie, dulciuri dar și cu articole de îmbrăcăminte sau cu rol decorativ.
Ne-am plimbat destul de mult printre tonete, am degustat delicioasele brânzeturi irlandeze, am băut suc de mere fiert, am probat căciuli…
Ici colo ne-au încântat colindători iar un Moș Crăciun ne-a salutat cu voioșie…
Iar apoi, pentru că ni s-a oferit o ocazie unică, am fost într-un tur privat, doar noi, prin câteva dintre încăperile vilei familiei Guinness. Nu știu care dintre ele pot fi vizitate, în orice caz, în acele zile nu erau organizate tururi…
Clar, a fost o oportunitate pe care orice turist ar fi aprecia-o cu înflăcărare, dacă mă pot exprima așa. La interior, impetuoasa vilă arăta cam așa…
Cel mai tare m-au impresionat camera de biliard dar și biblioteca, precum și acele tapiserii care îmbrăcau aproape în întregime înalții pereți de pe holuri. Normal, peste tot am văzut poze cu personalitățile care i-au trecut pragul.
După rapida dar interesanta vizită în interiorul vilei Farmleigh, am mai dat o tură prin parc. Pentru că mai aveam de așteptat pentru a intra la concertul cu colinde de Crăciun.
Ne-am plimbat în jurul lacului, am dat de mâncare la rațe…
… ne-am zgâit la măgăruși… Noi și alte sute de vizitatori ai parcului.
Iar la 14.30 am intrat în sala de concerte a vilei, unde am asistat la o scurtă reprezentație cu colinde de Crăciun. Pentru a mulțumi cât mai mulți vizitatori ai domeniului, corul s-a rezumat la a cânta doar șase colinde la fiecare reprezentație.
Câteva imagini video de acolo, mai jos.
Încântați de ce am ascultat și am trăit, am ieșit din nou la plimbare pe alei, tocmai până la turnul cu ceas…
Apoi, spre orele 17.00 am plecat de pe frumosul domeniu Farmleigh… Într-un apus perfect, dintr-o zi pe măsură… Crăciunul se anunța spectaculos încă de atunci.
Și, după atâta umblăreală prin aer curat, ne cam luase foamea. Așa că ne-am oprit la restaurantul Wrights Anglers Rest… cu rezervare, altfel nu se prea poate…
… unde am dat gata delicioase mâncăruri tradiționale irlandeze, în special cu fructe de mare. Și vreo câteva beri, nu și șoferii…
Foarte, foarte bună mâncarea de acolo, recomand. Atenție totuși că nu este chiar ieftin meniul.
Periplul nostru irlandez va continua…
Hai la Plimbare :O) 