Crăciunul, 25 decembrie 2019. Dimineața devreme, copiii răscoliseră deja cadourile de Crăciun așezate sub brad de bunul și darnicul Moș, zâmbetele largi le străluceau în ochi, fericiți, noi părinții îi priveam cu drag pentru bucuria lor… Inocența copilăriei, simplele bucurii care încă ne mai înseninează zilele…
Băusem cafeaua iar curcanul umplut a fost pus la cuptor, uns cum trebuie și cu ce trebuie pe toate părțile. Așa că aveam vreo două ore de timp liber pentru încă o plimbare. Mai ales că afară se arăta o vreme plăcută, însorită. Ne-am echipat și am plecat către Liffey Valley, un parc natural amenajat pe malurile râului Liffey, da, cel care străbate și Dublinul până la vărsarea în Marea Irlandei.
Înghețase peste noapte… peste iarba și plantele încă verzi se așezase bruma…
… dar florile colorate încă ne mai bucurau sufletul…
Ciudată vreme irlandeză, iarnă, brumă, dar iarbă încă verde, copaci cu frunze veștede dar flori în continuare proaspete, în culori aprinse… Pe jos aproape iarnă, pe sus aproape primăvară…
Oare ce surprize ne mai așteptau?
După vreo 15 minute de mers pe jos am pătruns în parcul Lucan Demesne…
… unde ne-au întâmpinat alei largi asfaltate, arbori seculari cu ramuri încâlcite, ca peste tot pe unde am fost în Irlanda, râul Liffey care curgea molcom mai departe, către Dublin, apoi către Marea Irlandeză… Liniște, pace, puțini plimbăreți prin parc dar nu eram chiar singuri…
Am pornit pe alei și primul lucru care mi-a atras atenția a fost traseul amenajat pentru concursuri cu caiac…
… apoi surprizele au tot continuat… Imediat lângă am zărit o egretă care pășea liniștită pe picioroangele-i subțiri prin stufărișul aproape uscat de pe malul râului…
… iar niște rațe căutau de mâncare prin apele sale…
… iar o păsărică mică, cu gușa portocolie le ținea companie. Un măcăleandru irlandez…
… bruma încă nu se topise de pe frunzele căzute din copaci și noi ne-am continuat drumul pe aleile largi ale parcului… relaxați, eu cu pauze lungi și dese pentru poze. Așa că am rămas serios în urma micuțului dar voiosului nostru grup.
Aburi începuseră să se plimbe pe suprafața apei râului în locurile în care soarele putea răzbate printre crengile dese ale copacilor…
Pe celălalt mal al râului Liffey, nu foarte departe, am zărit ruinele unei micuțe biserici, fără acoperiș. Așa că am hotărât să merg către ea, să văd ce e pe acolo…
… și am aflat că de acolo începea un alt parc, St. Catherine, ale cărui alei urcau în sus pe deal și mai departe prin pădure. Nu aveam timp să-l iau la pas și pe acesta, cam rămăsesem singur. Partenerii mei de drumeție se grăbiseră deja către curcanul care se perpelea în cuptor. Nu trebuia lăsat chiar fără supraveghere.
Așa că am luat-o și eu înapoi… deși parcă m-aș mai fi plimbat prin frumosul parc. Dar, bunul simț m-a tras înapoi, nu puteam lipsi de la masa de Crăciun.
… până am zărit o veveriță într-un copac… drăguță foc și care a stat cuminte la pozat…
… egreta nu plecase de unde o lăsasem…
…apoi un alt măcăleandru simpatic se uita la mine, și eu la el…
Șii… gata… după aproape două ore de hoinărit pe aleile frumosului parc Lucan Demesne din Liffey Valley, am zbughit-o și eu către casă, ca să nu se așeze lumea la masă fără mine…
Clar, am petrecut o dimineață de Crăciun altfel de cum eram obișnuiți. În sânul naturii, cu ochii după păsărele și veverițe, într-o antrenantă plimbare înaintea mesei de Crăciun.
Hai la Plimbare :O) 