O zi în Dublin (IV) – În vizită la cel mai important obiectiv turistic al Irlandei, Guinness Storehouse

După atâtea obiective turistice culturale, religioase și arhitecturale, era timpul și pentru unul dedicat plăcerilor lumești dar și cel mai vizitat din Dublin și din întreaga Irlandă – Guinness Storehouse, muzeul celebrei mărci de bere. Și poate unul dintre cele mai celebre și mai mișto muzee de marcă din întreaga lume.

Recunosc, am intrat singur în Guinness Storehouse, poate și din cauza biletului de intrare, de 25 de Euro pentru un adult. Destul de mult pentru cei care nu sunt neapărat interesați de cum se face berea sau de istoria unei mărci de bere, fie ea și celebră. Ai mei companioni au preferat să-și cheltuie banii altfel, pe lucruri care îi interesează…

Cum eu sunt mare amator de bere bună, nu puteam trece prin Dublin fără să aflu mai multe detalii și informații despre una dintre cele mai cunoscute și mai apreciate beri din lume – Guinness.

Pașii m-au dus către Jame’s Gate…

Guinness Storehouse este de fapt un muzeu care prezintă aproape toate amănuntele acestei cunoscute mărci. Nu se face un tur adevărat al fabricii de bere, pe liniile de producție active.

Un muzeu care se desfășoară pe nu mai puțin de 7 etaje, în care vizitatorul află detalii despre producerea berii, despre utilajele folosite în trecut, despre transportul ei, despre strategiile de marketing și de publicitate… totul cu prezentări multimedia, cinematice, interactive ba chiar și olfactive sau gustative, în zonele dedicate…

… pentru ca la final vizitatorii de peste 18 ani să deguste din celebra licoare neagră sau din alte feluri produse acolo. De exemplu, eu am preferat să beau la final un lager Hop House foarte bun, un pint fiind inclus în prețul biletului.

Am plătit biletul de intrare și… turul a început… Trebuie să recunosc, nu am stat deloc la vreo coadă, ba chiar am cumpărat biletul și am intrat chiar repede… pesemne că vara este un aflux mai mare de vizitatori.

Se pare că anul trecut i-au trecut pragul nu mai puțin de 1.700.000 de turiști…

Totul începe cu o prezentare a principalelor ingrediente folosite la producerea gustoasei beri.

100000 de tone de orz sunt folosite anual pentru producerea berii Guinness. Adică cam 2/3 din producția totală a Irlandei. Normal, este folosit orzul de cea mai bună calitate. La producerea berii se folosește malț din orz, orz netratat dar și orz prăjit.

Hameiul este achiziționat din Cehia, UK, Germania, SUA, Australia și Noua Zeelandă.

… Drojdia de fermentare ajută la extragerea alcoolului din zahărul amestecului fiert. În seiful directorului era întotdeauna păstrat un eșantion cu drojdia folosită în fabricile Guinness, în caz de necesitate.

Legenda spune că actuala drojdie descinde chiar din cea folosită de Arthur Guinness, fondatorul mărcii. Clar este că din secolul XIX eșantioane de drojdie au fost transferate de la o șarjă la o alta de bere, pentru asigurarea aceleiași consistențe și gust la fiecare producție.

O bere bună nu se face fără o apă de cea mai bună calitate. Cei 8 milioane de litri ce intră zilnic în fabrica de bere Guinness curg din Munții Wicklow, aflați la câțiva zeci de kilometri de Dublin. Deșii unii irlandezi afirmă că apa ar veni din râul Liffey, ce se varsă prin centrul Dublinului către Marea Irlandei, producătorul ne asigură că la producerea berii se folosește numai apă de munte…

Deci… 4 ingrediente principale – orz, hamei, apă și drojdie… al cincilea ingredient? Arthur Guinness, fondatorul fabricii de bere, un remarcabil om al vremurilor sale…

Turul continuă cu prezentarea procesului de fabricare a berii..

… cu imensele butoaie în care se puneau grânele…

… cu primele râșnițe de orz fabricare la Budapesta, în Ungaria,

232 de grade Celsius este temperatura la care sunt prăjite semințele de orz pentru a obține acel gust unic al Guinness…

Într-un astfel de container imens era pus orzul măcinat, peste care era turnată apă, transformând-ul într-un terci… mash în englezește…

Palete uriașe amestecă totul până îl transformă într-o substanță mai vâscoasă, numită, cum altfel, must…

Hameiul este adăugat peste must și întreaga compoziție este pusă la fiert, apoi răcită, după care este transferată în alte containere uriașe…

… unde este pus la fermentare cu drojdia necesară transformării zahărului în alcool…

… 1959, anul în care Guinness a introdus nitrogen în bere…

… în aceste imense vase de cupru se punea la fiert în anul 1878 amestecul de orz măcinat, apă și hamei… fiecare cu o capacitate de aproximativ 172800 pint-uri…

… turul a continuat…

… peste 1000 de butoaie se fabricau săptămânal pentru transportul berii în diverse locații din Irlanda dar și de pe tot globul…

… fabricile Guinness aveau și propria flotă comercială pentru transportul berii…

… apoi am intrat în zona mai colorată a turului, cu luminițe, restaurante… și… zona de testare…

… unde vizitatorilor li se explică care este gustul berii Guinness… ce arome lasă când este gustată… un pic dulce, cu arome de lapte, de cafea și ciocolată, că trebuie să fie cremoasă și că alcoolul din ea nu se evidențiază gustului… calitatea unui pint de Guinness fiind dependentă și de felul în care este turnată în pahar…

… logo-ul cu Harpa Guinness a fost adoptat în 1862, modelul fiind o harpă expusă acum în biblioteca Trinity College

… am văzut cum se toarnă corect berea stout într-un pint… cu paharul ținut la 45 de grade și umplut doar trei pătrimi, pentru ca după 2 minute să fie umplut total… de altfel metoda folosită în toate pub-urile irlandeze pe care le-am călcat… și, credeți-mă, au fost câteva…

..iar de la prietenii mei irlandezi am învățat să am răbdare ca berea să se așeze, să se liniștească după ce este turnată…

… iar la etajul 7 am intrat în barul Gravity, unde am degustat acel lager Hop House 13 excelent…

… și de unde am admirat panoramele Dublinului dar și ale fabricii Guinness…

Iar la final am trecut prin magazinul de suveniruri și delicatese, mai lichide sau mai solide, nu de alta, dar nu puteam pleca fără nicio amintire de acolo.

Scurt istoric al mărcii Guinness

  • Arthur Guinness semnează în 1759 un contract de închiriere pe 9.000 de ani pentru o fabrică de bere dărăpănată, aflată la poarta St. James’s.
  • Zece ani mai târziu, primii șase barili și jumătate de bere Guinness, aprox 775 litri, în mare parte Ale au fost expediați cu vaporul în Anglia. Mai târziu a început să facă bere și după rețeta Porter.
  • Primul fel de stout Guinness, aproximativ așa cum îl știm acum, a fost creat în 1801. Pesemne că a mai suferit minore modificări ale rețetei între timp. De exemplu nitrogenul a fost adăugat în 1959.
  • Guinness este produsă în aproape 60 de țări și distribuită în peste 120 – cele mai importante piețe fiind Marea Britanie, Irlanda, Nigeria??, Statele Unite și Camerun??? 😀
  • Se vând cam 850 de milioane de litri anual
  • Un pahar de Guinness conține numai 198 de calorii, mai puține ca în sucul de portocale sau laptele degresat… deci… dacă țineți cură de slăbire…
  • Mai multe informații despre istoria acestei prestigioase mărci, pe site-ul oficial.

Iar, cât am stat în Dublin, am încercat și alte feluri de bere produsă sub marca Guinness…

Cheers! Sláinte! Noroc!