Țara Bârsei ocupa geografic aproximativ același areal ca al județului Brașov de astăzi, o importantă parte a istoriei sale fiind legată și de Ordinul Cavalerilor Teutoni, care a stăpânit-o din anul 1210 și până în 1225. Când aceste pământuri le-au fost date de către regele Ungariei și… luate înapoi când pretențiile lor au crescut peste măsură și au vrut să formeze un stat independent de jurisdicția regală.
Prea puțin timp spun unii istorici pentru ca de numele lor să fie legate atâtea și atâtea cetăți și fortificații construite în Țara Bârsei, unele dintre ele în picioare și acum – Feldioara, Prejmer, Hărman, Sânpetru, Codlea, Bran, Râșnov altele doar ruine – Orăția, Brașovia, Cetatea Neagră de lângă Codlea etc.
Clar este că unele au fost terminate în acea perioadă, altele doar începute și finalizate ulterior de către comunitățile de sași ce locuiau în preajma lor. Despre istoria și istoriile cavalerilor teutoni pe aceste pământuri puteți afla din două articole interesante aici și aici. Normal, dezvoltarea acestor cetăți și biserici fortificate s-a facut pe parcursul a sute de ani, unele fiind reconstruite de la stadiul de ruină în zilele noastre, cum este Cetatea Feldioara.
Clar, ceea ce au început cavalerii teutoni, au terminat oamenii muncitori din comunitățile locale. Și în ciuda trecerii timpului și timpurilor, unele dintre ele sunt în continuare în picioare, astfel că pot fi vizitate de către turiștii curioși sau pasionați de istorie și de istorii.
Iar prezența lor pe aceste meleaguri, deși una de scurtă durată, este folosită în special în scop turistic, renumele teutonilor lor păstrându-se până în zilele noastre.
Și cam așa arată o hartă turistică cu doar câteva dintre cele mai importante cetăți și biserici fortificate din Țara Bârsei.
Vedem reprezentate Castelul Bran, cetatea Râșnov, Brașovul, cetatea Prejmer, cetatea Feldioara precum și bisericile fortificate de la Hărman, Halchiu, SânPetru, Codlea, Hălchiu, Ghimbav, Rotbav și Măieruș. Destule aș spune eu pentru turistul iubitor de istorie și cultură, deși nu știu câte sunt deschise spre vizitare.
Sincer să fiu, am plecat spre Brașov dis-de-dimineață cu gândul să facem o tură pe dealurile de lângă Moieciu de Sus. Dar cum afară picura iar munții erau într-o ceață groasă, am schimbat traseul și am mers către Cetatea Feldioara, proaspăt reconstruită și pe care o aveam în plan de ceva timp.
Cetatea Feldioara, complet reconstruită
Am fost primii turiști la Cetatea Feldioara în acea dimineață. Picura ușor, ceața încă nu se ridicase complet, dar asta nu ne-a descurajat. Am plătit biletele de intrare (15 Lei de adult) și am intrat pe aleea pietruită ce duce către poarta principală a Cetății.
Denumirea Feldioare vine din cea maghiară „Föld-Vár”, cu semnificația de „cetate de pământ”, așa cum au găsit-o coloniștii unguri. A fost reconstruită din piatră de către cavalerii teutoni după anul 1210, devenind cea mai importantă cetate a lor din țara Bârsei. A fost distrusă de mai multe ori, de turci sau de oștile lui Vlad Țepeș și ale lui Petru Rareș. Teutonii au numit-o Marienburg, Cetatea Fecioarei Maria, aceasta fiind protectoarea acestui ordin cavaleresc.
Practic, în anul 2012 era o ruină, așa că tot ceea ce vedem în ziua de astăzi acolo sunt noi construcții, după planurile fortificațiilor din secolul XVII. Lucrările s-au desfășurat din 2013 și până în anul 2017.
Acum sunt vizibile zidurile de apărare și turnurile din nord, sud, est, vest, precum și zidul Zwinger. De asemenea, sunt conturate planurile bisericuței și ale mănăstirii cisterciene, acest ordin călugăresc preluînd mare parte din mănăstirile teutone după expulzarea lor.
De asemenea, în timpul lucrărilor de restaurare a fost descoperită și fântâna cu o adâncime de aproape 70 de metri.
În timpul vizitei noastre la Cetatea Feldioara, am urcat în turnurile de apărare, unde sunt amenajate diverse expoziții cu artefacte dacice descoperite acolo, altele cu obiecte și amintiri ale comunității locale dar și cu informații despre fostul ordin cavaleresc și noua sa facțiune, revenită din câte am înțeles în România.
De asemenea, am urcat pe zidurile de apărare cu o grosime de 1.5m și dotate cu găuri de tragere, ca pe vremuri. De acolo, de sus, am privit la cețurile de peste Țara Bârsei…
Când au apărut alți vizitatori ce au neglijat purtarea măști, cum le era recomandat, am plecat.
De mers acolo când se desfășoară Festivalul Medieval, în primul weekend din luna septembrie.
Biserica Fortificată Hărman sau Cetatea din Hărman, cea mai frumoasă dintre toate
Cetatea din Hărman ne-a plăcut cel mai tare, poate pentru că se vede și se simte cu adevărat că acolo pun suflet cei ce o îngrijesc. Sincer, la Hărman m-am simțit ca la o cetate turistică din Austria, Bavaria sau din Alsacia. O reală plăcere să petreci câteva ore acolo, trecând în vedere fără grabă toate cotloanele sale.
Ca și Feldioara, Hărman este o altă localitate strâns legată de venirea cavalerilor teutoni dar și a coloniștilor de orgine germană. Și, la fel ca la Feldioara, și Cetatea din Hărman a fost dăruită ordinului monastic cistercian prin anul 1240.
Încă de când am intrat am fost plăcut surprinși de curtea sa interioară, cu dependințe construite pe partea interioară a zidului de apărare, unele pentru locuit, altele cu rol de magazii sau depozite.
Flori peste tot, nuci imenși din care cădeau nucile, gazon verde, o atmosferă primitoare care ne-a atras imediat. Doar priviți… și vă veți convinge…
După cum se observă, sunt zone în care camerele și dependințele sunt așezate pe două etaje.
După ce am dat roată curții interioare, am urcat sus, pe zidul de apărare, amenajat în forma actuală cândva prin secolul XV, cu ziduri de 3-4metri grosime, înălțime de 12 metri și culoar acoperit de patrulare. Normal, găurile și gurile de tragere nu lipsesc.
Cam trei sferturi din culoarul zidulului de apărare este în continuare funcțional, ca atunci, pe vremuri. Așa că ne-am plimbat fără reținere de-a lungul său, dintr-un capăt, în celălalt.
De menționat că în câteva dintre cămăruțe sunt amenajate expoziții cu obiecte vechi, tradiționale, dar și o sală de clasă.
Apoi am mers în biserica Sf. Nicolae, ce păstrează în partea ei estică înfățișarea vechii basilici din sec. XIII. La interior am văzut altarul baroc din anul 1787, precum și orga ce datează din anul 1888.
Apoi am urcat în turnul clopotniță cu o înălțime de 56 de metri, de altfel fiind cel mai înalt din Țara Bârsei. Se ajunge destul de greu până sus la clopot, lângă care ar fi bine să nu te afli când bate (din 15 în 15 minute). Construcția acestuia a început în anul 1300 iar ultimele modificări i-au fost aduse în anul 1794.
Scări strâmte eliptice din piatră sau altele mai abrupte din lemn. Sincer, mai greu a fost la coborâre, nu la urcare.
Dar ce frumos se vedeau Hărmanul și împrejurimile de acolo de sus…
Din turn, direct iar în curte, locul nostru preferat. Unde am descoperit turnul capelă, parte integrantă a structurilor de apărare și cu picturi murale ce datează din sec. XV.
Din câte am înțeles, picturile murale descriu calea dobândirii mântuirii veșnice.
După ce am explorat cam tot ce ne interesa, am ieșit în afara Cetății Hărman și i-am dat roată, imortalizând-o din toate unghiurile posibile.
Frumos acolo, tare frumos.
Cetate Prejmer, cea mai mare și mai fortificată dintre toate
De la Hărman am aterizat direct la Prejmer, unde doream să vedem cea mai mare cetate de acest gen din Țara Bârsei. Și așteptările nu ne-au fost înșelate, ba din contră.
Ca și în cazul celorlalte două cetăți prezentate înainte, și construcția cetății de la Prejmer a fost începută de către cavalerii teutoni în 1218, iar după expluzarea acestora a fost finalizată de către călugării cistercieni.
Actualmente se pare că este una dintre cele mai bine păstrate fortificații din Europa, aceasta nefiind mai deloc distrusă de către comuniști, ba din contră, pe timpul acestora a fost restaurată între anii 1960 și 1973.
Zidul de apărare înalt de 14 metri si cu grosimi și de până la 6 metri a fost construit în secolul XV de către comunitatea săsească pentru a se proteja de năvălirile turcești. Se pare că cetatea ar fi fost atacată de aproape 50 de ori de către năvălitori și niciodată cucerită prin luptă. Doar o singură dată, prin viclenie, când au intrat în cetate ca prieteni și apoi au schimbat foaia.
Cum intri în curtea interioară impresionează camerele și dependințele așezate pe 3 nivele, fiecare ușă fiind numerotată. Sunt 274 de cămăruțe, fiecare aparținând unei familii din sat, care locuia la același număr. În vremuri de restriște se retrăgeau în cetate și aveau unde locui. Nu am mai întâlnit genul ăsta de organizare nicăieri până acum.
Normal, după ce am inspectat curtea interioară, am mers drumul strajei, funcțional pe toată lungimea circulară a zidului de apărare. Cred că a durat vreo 10 minute să ne plimbăm roată pe acesta. Acesta se află la 10 metri înălțime și are o lungime de 800 de metri!
În unele porțiuni este atât de lat încât poate încăpea și un autoturism. Nu lipsesc gurile de tragere și găurile prin care se arunca cu smoală încinsă asupra atacatorilor. Dar și „orga morții”, o placă pe care se așezau cinci puști care trăgeau în rafală.
De asemenea, în câteva dintre cămăruțe sunt amenajate expoziții cu diverse obiecte de patrimoniu local, ba chiar și o clasă de școală. Primii dascăli sunt menționți în anii 1460 și 1556, iar această clasă de școală a funcționat până în 1853, când a fost construită o școală în centrul comunei.
Apoi am pătruns în biserica, decorată simplu. Am admirat în primul rând altarul triptic, cea mai veche piesă de acest gen in țară, pictată pe ambele părți între anii 1450-1460 în Transilvania.
De asemenea, am remarcat și un memoriu în cinstea soldaților austrieci sau germani căzuți în primul război mondial.
Sincer să fiu, parcă aș fi dorit mai multe informații la fața locului, o broșură pe care să o citim în timpul vizitei. Am plătit biletele și am fost lăsați de capul nostru, fără nicio informație la dispoziție.
Normal că i-am dat roată și pe afară, pentru a-i face câteva poze de la distanță.
Cetatea fortificată din Codlea
Nu ne ajunseseră trei cetăți, așa că am mers și până în Codlea. Pe drum am tot văzut indicatoare către alte biserici fortificate, am trecut pe lângă ele dar nu părea că pot fi vizitate, așa că nu ne-am mai oprit.
Dar la Codlea am găsit cetatea și muzeul închise pentru vizitate sâmbăta, din păcate. Așa că ne-am propus să revenim altă dată.
======================================================
Așa că, dacă vremea este potrivnică drumețiilor în natură, puteți petrece momente minunate și interesante la vizitarea Cetăților și Bisericilor Fortificate din Țara Bârsei. Așa veți afla detalii și informații despre istoria și istoriile acestori locuri și despre cei care au trăit aici, care le-au muncit și le-au apărat.
Iar toamna este unul dintre anotimpurile potrivite pentru vizitarea obiectivelor turistice de acest gen.
Hai la Plimbare :O) 