La finele acestei veri prea sufocant de călduroasă am decis să ne bucurăm de răcoarea munților și să mai mergem pentru încă un sejur de 7 zile în proximitatea masivului Tatra din Polonia.
De ce? Pentru că mai aveam multe alte locuri frumoase de admirat acolo, multe alte obiective turistice de vizitat, multe alte experiențe de trăit.
Am mai fost prin acele locuri în 2019 dar și în 2023, ceea ce înseamnă că ne-a plăcut mult de tot dacă am revenit în 2024 și pesemne că o vom face și în anii următori.
totuși, De ce din nou în Polonia? De ce din nou în Munții Tatra?
Deși ne place să ne bucurăm de alte și alte locuri, să nu vedem de fiecare dată aceleași lucruri, de ce mergem cu insistență tot pe acolo, deși am mai fost o dată, sau de două ori, sau…? Așa cum facem recent în Grecia sau cum am făcut-o timp de peste o decadă cu zona Alpilor, fie că au fost bavarezi, austrieci, italieni sau elvețieni?
Deși am tot fost în aceleași zone turistice pentru perioade destul de lungi de timp, cumulate în vacanțele petrecute an după an, după an, am încercat de fiecare dată să aflăm alte lucruri, să vedem alte muzee sau castele, să facem alte trasee montane, să ne bucurăm de alte peisaje superbe.
Preferăm să pătrundem cât mai în amănunt posibil tainele unei anumite zone, sau culturi, sau societăți, decât să bifăm în fiecare vacanță altă destinație și altă destinație, pentru doar câteva zile. Perioadă prea scurtă și în care, după părerea mea, nu ai cum să-i pătrunzi pe cât posibil esența, să-i smulgi măcar primele foi ale cepei (turistice). Preferăm să cutreierăm o zonă până ne devine, cumva, familiară, cel puțin din punct de vedere turistic, chiar dacă trebuie să o facem ani la rând.
Și, din câte am constatat, Polonia are atracții și obiective turistice pe placul nostru, pentru ceea ce ne este nouă drag să facem când mergem într-o vacanță. Are Munții Tatra și zona lor subcarpatică cu o mulțime de trasee montane, excepțional amenajate, mai dificile sau mai ușoare, în cadrul unor parcuri naționale bine organizate, cu peisaje de-ți taie răsuflarea.
Are muzee de toate genurile, de la cele istorice și până la cele tematice, castele, cetăți și mănăstiri vechi, orășele cu centre istorice superbe. Creme de la creme, cum zice franțuzu’, fiind cu siguranță imperiala Cracovie, dar și sătuce idilice împrăștiate pe dealuri, printre păduri și fânețe, therme pentru cei care vor să lenevească în ape calde cu burta la soare și cu un cocktail alături, restaurante tradiționale dar și din cele cu meniuri internaționale, pentru toate poftele și gusturile etc.
Dar și beri artizanale excepționale, pe lângă cele populare, foarte bune și unele dintre acestea, dacă ar fi să mă refer la lichidul bahic pe care personal îl prefer, deși nu-mi face deloc bine în permanentul meu război personal cu nenorocitele astea de kilograme. Dar, în vacanță, iau o pauză binemeritată după lungi perioade de abstinență bahică, așa că mă bucur pe cât posibil de o bere bună. După care trag din greu să dau jos ce am acumulat… nah.
Prețul berii populare, la supermarket vorbesc, variază între 3 și 7 lei, berile artizanale având prețuri de până în 15 lei. Dar, la berării tradiționale, acestea pot urca și până la 40 de lei. Mă rog, prețuri pentru toate buzunarele.
Și, din acest punct de vedere, zona aceasta sudică a Poloniei se aseamănă, după umila mea părere, cu cea a Bavariei, având destule berării tradiționale, chiar și de abație, gustul de lager fiind la el acasă și aici. După Bavaria și Austria, cele mai bune beri aici în Polonia le-am băut. După gusturile și preferințele personale.
Dar să revenim la altele, că ați putea crede că sunt vreun bețiv. 😀 Deși profilul meu de facebook din timpul vacanțelor m-ar putea contrazice… 😀
Mesele la restaurante ne-au costat, în două persoane, între 110 și 200 de zloți, cea mai scumpă fiind plătită când am dorit să degust un ciolănaș de miel. Berea la draft la cârciumi costă între 16 zloți și 19 zloți, în funcție de producător. Fără bere, doar mâncarea, ne-ar fi costat între 90 și 140 de zloți. Ceea ce este chiar decent din punctul meu de vedere. Și asta la restaurante turistice, cred că prețurile în locante mai dosite, mai ascunse de zonele turistice, sunt mult mai prietenoase.
Am mâncat foarte bine oriunde am fost, deși mâncarea poloneză tradițională poate fi considerată destul de grea, chiar și conform standardelor noastre autohtone. Dar, cum sunt pofticios și îmi place să încerc, nu pot spune că sunt nemulțumit. Fie că am mâncat ciorbă de burtă poloneză, ciorbă cu cârnați, ramenul ciobănesc cum îmi place să-l alint, ciorbă de varză cu afumătură, care ne-a plăcut atât de tare încât doamnea mea a început să o gătească și acasă, șnițel de porc (care apropo, în meniurile traduse în engleză este trecut drept Pork Chop, pe când chicken chop este chiar piept de pui la grătar), colțunași ca-n Bucovina cu diverse umpluturi (pierogi)…
… sau autohtonele zapiekanka, tarte cât bagheta de lungi cu diverse combinații de amestecuri de carne sau verdețuri. În poza de mai sus într-o delicioasă combinație de gusturi cu arome grecești.
Din alt punct de vedere, această zonă sudică a Poloniei, cel puțin cea pe care noi am străbătut-o, între Munții Tatra și Cracovia, seamănă destul de mult cu zonele bavareze ale Germaniei, deși nu la fel de dezvoltată din punct de vedere al infrastructurii rutiere, autostrăzile fiind încă în curs de construcție, dar într-un stadiu destul de avansat (cel puțin între Cracovia și Tatra, spre Slovacia).
Dar curățenia, amenajarea stradală, simplele sătuce non-turistice împrăștiate pe dealuri, gardurile vii ce delimitează proprietățile, ne-au readus memorii pe care, fie că am vrut, fie că nu, le-am asociat cu amintirile bavareze.
Nu știu cum ei au reușit, pentru că din ce am văzut nu sunt diferiți cu mult de noi, mai ales că în acea zonă trăiesc urmașii goralilor, adică bucovinenii noștri strămutați cu turmele de oi în urmă cu doar câteva secole. Dar Polonia arată altfel, mi-e ciudă să spun asta dar acesta este adevărul gol-goluț.
Poate că, mai contează și cu tine te învecinezi. Deși, din punct de vedere istoric, cel puțin din cel al istoriei moderne, vecinii din est și din vest numai vecini buni n-au fost, interacțiunea cu aceștia fiind, puțin spus, tumultoasă.
Logistice și alte bugete de vacanță poloneză…
Distanța până sudul Poloniei a fost un alt punct important, doar 1030 de kilometri până la hotelul la care am fost cazați, parcurși cam în 12-14 ore, în funcție de timpii de staționare în vămile româno-maghiare, pentru că în rest nu mai există o alta.
Drum pe care personal încă-l pot face dintr-o singură bucată, fără a fi nevoit să petrecem o noapte pe undeva pe drum. Plecăm pe la 3 dimineața din București și pe la orele 16.00 după-amiaza suntem deja cazați la hotel. Deși de obicei preferăm să ne oprim și la Strbske Pleso în Slovacia, unul dintre cele mai frumoase locuri ale Munților Tatra.
Bugetul de vacanță a fost un element la fel de important pentru alegerea acestei destinații de vacanță. Vacanța poloneză fiind fără doar și poate una de buget decent, din punctul nostru de vedere.
Pentru că zlotul polonez este aproximativ la paritate cu leul (1zlot=1.1lei aproximativ), iar prețurile sunt cam ca la noi, atât la supermarket-uri, la restaurante, la combustibili, ba chiar mai rezonabile la serviciile de cazare, cel puțin aceasta este impresia noastră.
Singura cheltuială suplimentară, comparativ cu o vacanță în România, fiind cea cu combustibilul folosit pentru cei 2000km dus-întors, cam 4 plinuri (rezervorul mașinii noastre are 45l), pe care de această dată am împărțit-o frățește cu familia de prieteni care ne-au fost parteneri de călătorie. Am suferit puțin la capitolul capacitatea portabagajului, dar ne-am descurcat până la urmă.
Cazarea anul acesta ne-a costat pentru 7 nopți, cu mic dejun inclus, 2300 de lei, la același hotel din inima pădurii, Tatry. În aceeași bani am avut ca beneficiu suplimentar intrarea nelimitată la thermele din Zakopane, pe tot parcursul sejurului. Că am ajuns doar de două ori, asta este altă poveste. Dar, pentru cine preferă acest gen de relaxare, therme și saună, este de luat în considerare.
De menționat că în 2023 am plătit puțin peste 1800 de lei pentru aceeași cazare și aceleași beneficii, deci s-a mai scumpit și la ei. Dar tot este mai ieftin decât la noi. Dacă aveți exemple de hotel de 3 stele, cu mic dejun și intrare la therme, la prețuri comparabile în România, chiar sunt curios. Pentru că le-am căutat și nu le-am găsit.
În orice caz, bugetul total a fost pe undeva pe la 1000-1100 de Euro, drum, cazare și mâncare, parcări. La care s-au mai adăugat și diversele cumpărături suplimentare, cadouri pentru copii și familie, alte suveniruri (magneți, insigne etc.).
Ce am mai făcut în vacanța noastră poloneză din 2024?
Normal că ne-am plimbat, din nou, prin aglomerata dar fermecătoarea Zakopane, stațiunea de munte cea mai mare a polonezilor, unde pe strada principală pietonală te simți ca pe rambla barceloneză, nu ai loc să arunci un ac în anumite momente ale zilei.
Dacă anul trecut am vizitat Palatul Imperial din Cracovia, acum am preferat să ne plimbăm mai degrabă pe străduțele Cartierului Evreiesc. Am fi dorit să mergem și la muzeul Schindler, da, cel din filmul lui Spielberg, dar n-a fost timp. Poate la anul.
Cât despre frumoșii cai ai trăsurilor din Cracovia… nimic de comentat, cei mai frumoși văzuți de noi până acum.
De asemenea, vreme de câteva zeci de minute am petrecut la pas într-un idilic sătuc al goralilor, Chochołów. Unde imensa catedrală ne-a așteptat la ora exactă cu un adevărat concert de clopote…
Munții Tatra, principala noastră destinație turistică, nu au lipsit din peisaj. Dacă anul trecut am făcut trasee către Morskie Oko, Ochiul Mării, și Dolina Pieciu, valea celor cinci lacuri poloneze, anul acesta am urcat pe cel mai înalt vârf al munților Tatra polonezi, Rysy, cu plecare din Slovacia, un vis personal împlinit, dar și pe micuțul Nosal de lângă Zakopane, unde ne-am bucurat de superbe panorame tatraneze.
Vremea nefavorabilă, furtunoasă chiar din primele zile ale sejurului, ne-a îndrumat către Orașul Împietrit, la pas printre legende cu vrăjitoare, și ne-a izgonit la propriu din încercarea de a trece creasta între Morskie Oko și Dolina Pieciu.
Despre toate traseele din Slovacia și din Polonia pe care am fost în Munții Tatra, am mai detaliat aici.
Dar mai avem multe alte trasee de făcut pentru anii viitori. Vrem să urcăm și pe Zawrat, tot din valea celor cinci lacuri, pe Cavalerul Adormit, Giewont, unul dintre cele mai populare trasee de altfel, și pe alte câteva, slavă celui de sus, sunt destule cărări de luat la pas în Munții Tatra, chiar și de către niște munțomani amatori, cum suntem noi.
De remarcat organizarea parcurilor naționale poloneze și a Parcului Național Tatra în special, cu trasee amenajate impecabil, cu piatră pusă lângă piatră, lângă altă piatră, bolovan lângă bolovan, pe alocuri cu o precizie elvețiană, cu cabane la care îți poți potoli foamea sau te poți răcori cu o bere la draft (așa că nu prea mai este nevoie să cari în spate multă apă sau merinde) sau, de ce nu, poți face un șușu, în caz că te taie la momentul nepotrivit.
Organizare și amenajare cum n-am mai văzut niciunde, doar aici în Polonia și Slovacia. Nici măcar în Alpi, că de România nice vorbă.
Intrarea în Parcul Național Tatra costă 9 zloți pe zi de persoană, cam 10 lei, dar am văzut că sunt și abonamente pentru o săptămână sau pentru întregul sezon.
Atenție, în parcul național Tatra din Polonia nu este voie cu câini, nici să ridici drone, nici să fumezi când mergi pe traseu. Acesta fiind și unul dintre punctele sensibile ale călătoriei noastre, pentru că nu l-am putut lua pe blănos și ne-a fost dor de el. De remarcat că peste munte, în Slovacia, nu au nici cea mai mică problemă cu accesul câinilor pe traseele montane amenajate. Dar nah, astea sunt regulile și trebuie să ne supunem lor.
Să nu uit ceva extrem de important – traseele populare poloneze, dar și cele slovace, sunt foarte, dar foarte aglomerate. Turiști polonezi în principal, mai sunt și ceva străini, din zonă în principal (Cehia, Slovacia), dar așa aflux de turiști, către Morskie Oko de exemplu, nu am văzut nici măcar pe platou la Babele în Bucegi. Cel puțin în weekend, așa că recomand abordarea traseelor în primele zile ale săptămânii, deși nu garantez că va fi cu mult mai liber, nu în plin sezon.
Români? Foarte puțini. Chiar ni s-a întâmplat ceva haios în magazinul Mammut din Zakopane, unde am intrat de curiozitate doar, ca să vedem dacă prețurile sunt la fel ca la magazinul Himalaya din București (nicio diferență de altfel). Un domn, român, care ne-a auzit vorbind a venit să ne salute, pentru că nu prea s-a întâlnit cu compatrioți pe acolo. Chiar remarcabilă întâlnirea… Din păcate era ultima sa zi acolo, că l-am fi invitat la un traseu pe munte, să-l facem împreună.
De asemenea, atât în zona munților Tatra, în Zakopane dar și în Cracovia, trebuie plătită parcarea mașinii, nu există locuri gratis de lăsat mașina, cel puțin noi nu le-am întâlnit, nu se parchează aiurea pe marginea drumului.
Parcarea în Zakopane costă între 5 și 10 zloți pe oră, cea mai ieftină la 5 zloți fiind sub podul din zona funicularului către Gubalowka, între 55 de zloți sau 78 de zloți pe zi în parcările parcului național (depinde cu câte zile înainte faci rezervarea online), 50 de zloți pe zi în alte parcări private etc. Dacă stai în Zakopane, ai acces mai rapid la sistemul public de transport către zonele de intrare pe traseele montane, la prețuri chiar decente din câte am văzut (maxim 10 lei călătoria).
=====================
Cert este că avem în plan să revenim în Polonia, atât în zona Munților Tatra dar și să urcăm mai sus, către Varșovia și Gdansk, dacă timpul și bugetul din 2025 sau în anii următori ne-o vor permite.
Pentru că ne-a devenit dragă această țară, am văzut locuri minunate, ne-am simțit foarte bine de fiecare dată acolo, vom reveni cu mare plăcere ori de câte ori vom avea ocazia.
hailaplimbare.ro 