După cum spuneam cu o altă ocazie, Istanbulul este un adevărat muzeu în aer liber. Nu o să mai reiau retorica cu orașul milenar, așezat pe două continente, orașul a trei mari imperii etc., oricine merge la fața locului va constata cu siguranță că se află într-un loc unic de pe acest pământ, în care istoria este încă vie, trăiește, se arată aproape la orice colț de stradă.
Oriunde mergi, oriunde arunci privirea, vezi un zid de aproape două milenii, o cetate, un turn, un palat de aproape aceeași vârstă, urmele unor imperii ce au dominat aceste locuri înaintea celui otoman și care sunt restaurate și conservate pe cât se poate de bine de către autoritățile turce. Normal, importantă pentru pasionatul de istorie poate fi și moștenirea otomană, la fel de prezentă și aceasta în arhitectura și cotidianul orașului.
Iar într-un periplu de o zi, poate două dacă sunteți pe leneveală, puteți vedea câteva dintre aceste adevărate comori bizantine străbătând la pas cartierele orașului, din centrul său istoric Sultanahmet și până la periferia Fenerului sau a zonei Fatih, unde o bună parte dintre zidurile Teodosiene stau încă în picioare.
Tot acolo se află și poarta Adrianopol, actualmente numită Fetihkapı, prin care Fatih a intrat în Constantinopol la 1453 în ziua de 29Mai. Și unde împăratul Constantin al XI-lea și-a pierdut viața luptând alături de soldații săi.
Așa că, vă propun un periplu la câteva dintre aceste obiective istorice străvechi, pe urmele nemuritorului Bizanț, unele care pot fi vizitate contra-cost, cele cu organizare de muzeu, altele pe care le puteți întâlni și admira direct de pe străzile Istanbulului.
Un traseu ghidat pe care personal îl recomand oricui dorește să vadă câteva dintre cele mai importante obiective istorice de sorginte bizantină, pe care le-am văzut atât în săptămâna de vacanță petrecută din Istanbul cât și la city-break-ul anterior. Cine știe, poate că se vor dovedi de folos cuiva, cândva.
De remarcat că majoritatea informațiilor istorice despre acestea le-am aflat din cartea lui John Freely, „Istanbul. Oraș Imperial”, pe care tocmai ce doresc să o mai citesc, pentru că este pe cât se poate de interesantă.
Practic, cam așa arată harta cu traseul propus de mine.
Să purcedem la drum zic…
Biserica Sfânta Sofia și Muzeul Experienței Hagia Sophia
Din experiență, plimbarea aș începe-o cât mai devreme din Hagia Sophia, Sfânta Sofia, biserica devenită moschee, asta datorită faptului că în primele ore ale dimineții sunt mai puțini turiști, deci poți admira vechile fresce bizantine mai în tihnă. După orele amiezii coada poate deveni atât de mare și de lungă încât să-ți piară cheful de a o vizita.
Monumentul milenar vizibil de aproape de oriunde din Istanbul, din punctele de belvedere sau de pe malul Bosforului, este acum într-o plină reconsolidare și renovare, ceea ce este admirat, deși nu mai este la fel de spectaculos la vedere.
Atât la exterior sunt vizibile schelele, în jurul cupolei, cât și la interior, astfel că experiența vizuală este cu siguranță alterată într-o oarecare măsură. Pentru că acele schele imense, de jos și până sus în bolta cupolei, obturează multe dintre elementele constructive, ornamente și decorațiuni. Dar, în această perioadă am fost, asta am primit, asta am văzut.
Accesul turiștilor se face doar la nivelul superior, de unde poate fi admirat întregul monument religios în întreaga sa măreție, cum nu se mai văzuse în timpurile în care a fost construită. După cum am spus, schele de consolidare și la interior, iar turiștii nu au acces pe planul inferior, ci doar pe culoarele de la etaj. Acolo unde pe vremea bizantinilor era locul rezervat femeilor.
Sfânta Sofia a fost reparată și extinsă în mai multe rânduri, atât în epoca bizantină, cât și în cea otomană, după ce a fost întemeiată de Constantin cel Mare la clădirea noii Rome. Actualul edificiu este în esență ctitoria lui Iustinian și a servit drept biserică creștină până în 1453.
Apoi a fost transformată în moschee, cele patru minarete ale sale fiind adăugate la date diferite, precum și contraforturile și alte anexe. A servit drept moschee până în 1934, când a devenit muzeu. Recent, a redevenit moschee, singura în care trebuie să plătești ca să o vizitezi. De fapt nu singura, același lucru se întâmplă și la Biserica Sfântului Mântuitor din Chora, actuala Moschee Kariye, unde se păstrează alte mozaicuri bizantine ce merită admirate.
Nici nu știu cum să descriu și să exprim scurta noastră vizită acolo. Este unul dintre cele mai importante monumente ale creștinătății ortodoxe, care funcționează acum după regulile unei alte religii căreia nu i-a fost destinată. Până la urmă asta este istoria, astea au fost faptele, aceasta este situația actuală. Măcar putem să admirăm acum, un pic, o fărâmă păstrată din ceea ce a fost odată.
Am remarcat în primul rând decorațiile capitelurilor coloanelor, sculptate atât de adânc încât ai crede că sunt din dantelă, nu din piatră. Ornamentate cu frunze de palmier și de acant iar în centrul acestora fiind vizibile monogramele imperiale ale lui Iustinian și ale Teodorei, soția sa, care nu l-a lăsat să părăsească Constantinopolul când populația s-a răsculat.
Din câte înțeleg, câteva mozaicuri sunt vizibile la parterul bisericii, așa că nu am avut cum să le vedem. În schimb am admirat cele trei fresce vizibile în galeria superioară. Deisis, reprezentare a Mântuitorului Isus, flancat de Fecioara Maria și de Sfântul Ioan Botezătorul, o alta cu Fecioara Maria și cu Pruncul Isus care sunt flancați de Ioan al II-lea Comnenul, de soția sa Irina, precum și de fiul lor Alexios, dar și o alta cu Hristos, așezat între Împăratul Constantin al IX-lea Monomahul și soția sa Zoe, de altfel una dintre puținele femei care au domnit în Bizanț.
Singurul conducător care a este înmormântat aici este Henricus Dondolo, dogele Veneției, căpetenia hoților cruciați, care a murit aici în timpul celei de-a patra cruciade, când venețienii și armatele latine au cucerit Constantinopolul și s-au dedat la cel mai mare jaf din istoria acestui oraș, cel puțin înaintea Cuceririi de către otomani.
Sus, la baza cupolei, pot fi văzuți doi serafimi, ambii cu câte trei perechi de aripi. Iar sus, tot spre cupola înaltă de 56 de metri, o reprezentare a Fecioarei cu Pruncul, din anul 846 dHR. am înțeles.
Pe balustrada de marmură poate fi observată inscripția HALVDAN, probabil scrijelită de unul dintre soldații vikingi din garda imperială.
La ieșire, în Vestibulul Războinicilor, deasupra intrării în nartex, poate fi admirat încă un mozaic, cu Fecioara și Pruncul așezați pe un tron împărătesc, flancați de Constantin cel Mare care le prezintă o machetă a Constantinopolului, dar și de Iustinian cu o machetă a bisericii Sfânta Sofia.
De asemenea, la intrarea în vestibul poate fi admirată Frumoasa Ușă din lemn de cedru îmbrăcată în plăci de bronz frumos ornamentate, luată cel mai probabil dintr-un templu din Tarsus și montată aici în secolul IX.
După cum am spus, alte fresce pot fi văzute doar de la parter, poate că pe lângă altele am trecut ca floricelele, neavând la dispoziție un ghid care să ne prezinte totul cu lux de amănunte.
În orice caz, este unul dintre cele mai interesante locuri de pe lumea asta în care am avut ocazia să respir, chiar doar pentru puțin timp. O vizită nu doar turistică, ci și emoțională, lîntr-un loc unic, în care mozaicurile creștine stau laolaltă cu decorațiunile islamice. Biserică dar și moschee de-a lungul secolelor, unde fiecare cotlon și colțișor poate spune o adevărată poveste. Dacă pietrele ar putea vorbi…
Un loc în care voi reveni, după ce va fi restaurat.
În actuala Piață Sultanahmet, la vreo cinci minute maxim de mers de la biserică, se află Muzeul Experienței Hagia Sophia, care relatează istoria și povestea acesteia de la începuturi și până acum într-o formă modernă, video, cu proiecții cât pereții de mari.
Cum a fost construită, la ordinul cui, de către ce arhitecți, prin ce etape istorice a trecut etc. Totul în imagini video pe cât se poate de elocvente. A fost chiar interesant, cred că au meritat pe deplin cei 50 de Euro plătiți în plus la bilet, pentru două persoane. În total, pentru Biserica Sfânta Sofia și acest muzeu interactiv am plătit 110 Euro.
Hipodromul, actuala Piață Sultanahmet
Actuala Piață Sultanahmet a fost amenajată pe locul vechiului hipodrom al lui Constantin Cel Mare, întemeietorul Constantinopolului. Actualmente este flancată de mormântul sultanului și de Moscheea Albastră pe de o parte, dar și de Muzeul de Artă Islamică și cel al experienței Hagia Sophia de cealaltă parte. Din câte înțeleg, cam tot ce rămăsese din suprastructura sa a fost demolat în 1609 pentru a face loc Moscheii Albastre, zona fiind transformată atunci într-o piață publică.
Hipodromul lui Constantin cel Mare a fost construit peste cel din vremea lui Septimius Severus, era în formă de U, avea cam 410 metri lungime și 117 metri lățime, loje imperiale care făceau legătura cu palatul printr-un coridor folosit doar de către elite, locuri pentru 80.000 de oameni, mai târziu 100.000, iar în centrul acestuia erau așezate diverse monumente, dintre care în zilele noastre mai sunt prezente doar trei – Colosul, Coloana Șerpilor și Obeliscul Egiptean.
În decursul mileniului existenței sale Hipodromul și toate clădirile care-l înconjurau a fost împodobit cu tot felul de coloane și de statui, care reprezentau zeități, împărați, animale, concurenți victorioși la curse. Poate că toate clădirile s-au ruinat sau au fost înlocuite de otomani, dar multe dintre aceste monumente dar și din tot Constantinopolul au fost jefuite de latini în timpul cruciadei a IV-a din 1204.
Cum ar fi sarcofagele împăraților și sfinților apostoli înmormântați în Biserica Sfinților Apostoli, prădate de aur, bijuterii și de coroane, biserică care nu mai există în zilele noastre, fiind dărâmată pentru a se construi o moschee pe locul său la ordinele lui Mehmet Cuceritorul.
Cum ar fi statuile cailor din bronz aurit, Caii Sfântului Marcu (Cavalli di San Marco), care acum stau bine și frumos pe bazilica Sf. Marcu din Veneția, Adevărata Cruce, aurul și bijuteriile care împodobesc acum Altarul de Aur din același oraș italian. Fapte pentru care, la 800 de ani distanță, Papa Ioan Paul al II-lea și-a cerut public scuze.
Tot acolo ar fi fost un grup sculptural care-i înfățișa pe Constantin și pe mama sa, Elena, între ei fiind așezată adevărata cruce, descoperită de împărăteasă în timpul pelerinajului la Ierusalim.
Acolo se desfășurau toate festivitățile și sărbătorile oficiale, cum au fost cele dedicate întemeierii Noii Rome, concursurile de care cu două roți trase de patru cai, jonglerii și reprezentații cu animale sălbatice, acolo erau ovaționați noii împărați sau celebrate victoriile lor și ale generalilor în bătălii, acolo au fost executați împărați dar și patriarhi, acolo au fost măcelăriți peste 30.000 de oameni care s-au revoltat împotriva lui Iustinian.
Apropo, acea revoltă a distrus biserica Sf. Sofia ridicată pe vremea lui Theodosiu, construcția a ceea ce vedem acum în Istanbul începând la 40 de zile după înnăbușirea acesteia. Da, actuala Sfânta Sofia este opera lui Iustinian.
Hipodromul a fost centrul vieții sociale, cu cele bune dar și cele mai puțin lăudabile, dar pe care istoria nu le-a uitat.
Urmează Piatra Milionului, Borna de Aur, punctul zero și de unde se măsurau distanțele în timpul Imperiului Bizantin. A fost construită în anul 330 dHr, pe timpul împăratului Constantin. Se pare că în acele vremuri exista și o poartă cu arcade în acest loc.
Se află imediat pe dreapta la intrarea în Piață, când te deplasezi dinspre Sfânta Sofia către Muzeul Experienței Hagia Sophia.
Dacă mai faci câțiva pași, vezi dispusă central la intrarea în piață dinspre Hagia Sophia, o Fântâna Germană, un cadou din partea lui Wilhelm al II-lea, împăratul Germaniei, pentru sultanul Abdulhamid II. A fost dezvăluită în anul 1901.
Încă ceva, dacă veți vizita Muzeul de Artă Islamică, aflat chiar lângă cel al Experienței Hagia Sophia, puteți vedea la parterul acestuia câteva elemente constructive ale fundației Hipodromului. De știut.
Trei coloane sunt încă prezente în piața fostului hipodrom, chiar vis-a-vis de Moscheea Albastră, spre capătul Pieții Sultanahmet. Turiștii fac adevărate roiuri în jurul acestora, ascultând la explicațiilor ghizilor sau citind informațiile de pe panouri.
Coloana zidită, Colosul, construită în timpul lui Constantin al VII-lea Porfirogenetul (sec X d.HR) din blocuri de piatră. Se pare că a fost acoperită cu plăci de bronz și aur, furate în timpul cruciadei a IV-a (1202–1204).
Convocate pentru recucerirea Ierusalimului, armatele cruciate nu au mai ajuns acolo ci au cucerit și jefuit Constantinopolul în 1204, fapte ce au dus la dizolvarea temporară a Imperiului Bizantin, după cum am aflat din cartea menționată anterior.
Obeliscul lui Teodosie, adus din Egipt. A fost ridicat în Karnak de către faraonul Tutmes al III – lea (care a domnit cu un mileniu înainte) și adus la Constantinopol în anul 390 d.Hr. de împăratul Teodosie I. Baza sa este decorată cu basoreliefuri care îl înfățișează pe împărat și familia sa asistând la cursele de care din Hipodrom.
Cea de-a treia, Coloana șerpilor, în forma a trei șerpi împletiți care simbolizează unitatea orașelor grecești. Originară în Grecia antică (secolul V î.Hr), a fost adusă din Templul lui Apollo din Delfi la ordinele lui Constantin cel Mare în secolul IV d.Hr. și amplasată în centrul Hipodromului.
Nu mai este întreagă iar capetele șerpilor nu mai sunt la locul lor, doar unul dintre acestea fiind găsit și expus acum la muzeul de arheologie. Interesant este și faptul că bronzul din care este turnată a fost forjat din armele perșilor învinși în bătălia de la Plateea (479 î.Hr.).
Sfendona, zidul de ranforsare al zone de curbură a hipodromului bizantin mai este încă în picioare și poate încă să susțină cu succes clădirea unei universități amplasate deasupra.
Muzeul mozaicurilor, amenajat în ceea ce a mai rămas din palatul bizantin construit de către Constantin cel Mare, este acum în restaurare, așa că nu am avut ocazia să-l vedem. Poate cu o altă ocazie.
Cisternele antice din Istanbul
Din câte m-am documentat, în Istanbul ar exista peste 200 de cisterne antice, la marea majoritate a acestora fiind interzis accesul publicului. Noi am aflat de trei dintre acestea, ce pot fi vizitate, dintre care am pătruns în două. Le-am ales pe cele cu un flux mai scăzut de turiști, în ciuda faptului că Cisterna Basilica este cea mai mare și mai impunătoare dintre acestea.
Palatul Scufundat, așa cum mai este denumită, la care n-am mai avut chef să stăm la încă o lungă coadă pentru a o vizita. Yerebatan Sarnıcı, după numele turcesc actual, este cea mai mare și mai faimoasă, fiind construită în secolul al VI-lea de către împăratul Iustinian. Este susținută de 336 de coloane de marmură.
În orice caz, pe timp de vară, răcoarea binefăcătoare din aceste cisterne vă poate reda energia după o plimbare istovitoare pe străzile Istanbulului.
Prima din plimbarea noastră a fost Cisterna lui Philoxenos, actualmente Binbirdirek, cisterna celor o mie și una de coloane, unde nu era picior de turist când am pătruns noi. Intrarea acesteia se află în spatele muzeelor din Piața Sultanahmet. Intrarea costă (parcă) 90 de lei pentru două persoane.
A fost construită sub reședința lui Philoxenos, unul dintre cei 12 senatori romani veniți cu Constantin în Noua Romă, în secolul IV. Se pare că a fost lărgită și refăcută și pe timpul lui Iustinian. Are 3000 de metri pătrați, 224 de coloane din marmură, dispuse pe 16 rânduri. A doua ca mărime după Cisterna Basilica.
Cisterna lui Teodosie, aflată într-o piațetă cochetă și umbrită de copaci, nu foarte departe de cea vizitată anterior, este mai spectaculoasă. Cel puțin așa ni s-a părut nouă, deși are o suprafață mai mică.
Cisterna a fost construită de împăratul roman Teodosie al II-lea (402–450) între anii 428 și 443 pentru a stoca apa furnizată de Apeductul lui Valens, pe la care vom trece ulterior. De aici, apa era redistribuită către Nymphaeum, Termele lui Zeuxippus și Marele Palat din Constantinopol.
Are o suprafață de aproximativ 800 de metri pătrați și 32 de coloane din marmură adusă din insula Marmara.
Coloana lui Constantin
Ne îndepărtăm ușor de Piața Sultanahmet și aproape de Marele Bazar găsim într-o piațetă largă Coloana lui Constantin. În vremurile sale de glorie era așezată în centrul Forumului Imperial al Constantinopolului iar în vârful acesteia trona o statuie a împăratului în chip de Apollo. Este realizată din șase tambure din porfir asigurate cu centuri metalice și are o înălțime de aproape 35 de metri, cu tot cu baza din zidărie.
Statuia din vârful acesteia a fost distrusă de o furtună în anul 1106, în locul acesteia fiind așezată o cruce mare, dată jos ulterior în timpul stăpânirii otomane.
Chiar impunătoare această relicvă din vremuri demult apuse, care totuși stă în picioare de aproape 2000 de ani.
Coloana lui Marcian
Cum este și Coloana lui Marcian, ridicată de prefectul Tatianus în cinstea împăratului Marcian, prin anii 450-452. Este din granit egiptean, are la bază un piedestal din marmură decorat cu două Nike, Victorii Înaripate, iar sus se poate vedea un soclu cu vulturi la colțuri. În vârf se afla cândva o statuie a lui Marcian șezând.
Apeductul lui Valens
Vizibil dintr-un punct de belvedere cum ar fi Turnul Galata, apeductul lui Valens îți poate da iluzia că te afli la adevărata Romă, normal, dacă faci abstracție de toate moscheile și minaretele acestora ce se conturează peste toată linia orizontului.
Impresionant când este văzut de departe, parcă și mai spectaculos când te apropii de el. Cu arcade atât de mari și de largi încât mașinile și autobuzele trec pe sub acestea, în partea sa centrală. Acum este flancat, pe de o parte de o zonă verde de parc, pentru ca de cealaltă să umbrească restaurante, cafenele și tot felul de locante cu specific turcesc și nu doar. La una dintre acestea am luat și noi o masă tradițional turcească chiar copioasă, nu chiar ieftină, dar care și-a meritat toți banii.
A fost construit de Împăratul Valens în jurul anului 375, a suferit mai multe distrugeri de-a lungul existenței sale, dar a fost reparat atât de către împărații bizantini cât și de către sultanii otomani, ultima restaurare fiind executată prin anul 1697 din câte am aflat.
Cert este faptul că a fost utilizat până la final de secol XIX, când a fost scos la pensie și înlocuit de un sistem de distribuție al apei mai modern.
Remarcabil că din kilometrul pe care-l avea în lungime când a fost construit, actualmente o porțiune de 625 de metri încă mai stă în picioare. Cum vine vorba, văd că v-a lucrat bine aici!
Palatul Porfirogenetului, Tekfur Sarayı
Mergând mai departe către zidurile Theodosiene, în nordul acestora găsim Palatul Porfirogenetului, numit după Constantin Paleologul Porfirogenetul, fiul împăratului Mihail al VIII-lea, palat cunoscut în turcă sub numele de Tekfur Sarayı, Palatul Suveranului.
Poate nu știți ce înseamnă termenul de Porfirogenet, că eu habar nu aveam. Practic, înseamnă „născut în camera purpurie”, adică urmaș al unui împărat bizantin.
Muzeul a fost deschis publicului spre vizitare în 2021 iar intrarea pentru două persoane a fost de 110 Lei. După cum am spus, accesul la muzee nu este deloc ieftin în Istanbul.
Palatul Porfirogenetului, Tekfur Sarayı, este un palat bizantin ridicat cel mai probabil în secolul al XIII-lea, ca o anexă a complexului mai mare de la Blachernae, ale cărui ruine mai pot fi văzute prin jur. A fost reședință a împăraților bizantini în perioada târzie.
Este cel mai bine conservat dintre cele trei palate bizantine care au supraviețuit în oraș, împreună cu ruinele Palatului Bucoleon de pe țărmul mării Marmara și ruinele Marelui Palat din Constantinopol, actualmente Muzeul Mozaicurilor.
Un edificiu mare, pe trei nivele, cu o curte largă, ferestre largi la primul etaj, altele de jur-împrejur la ultimul, dintre care șapte oferă vedere către curte.
La interior este amenajat un muzeu cu tot felul de obiecte din ceramică de pe vremea otomană, precum și cu lucrări în faianță frumos decorată. Chiar remarcabilă măiestria artizanilor otomani.
După cucerirea Constantinopolului de către otomani, Palatul Tekfur a servit drept menajerie, fabrică de ceramică și fabrică de sticlă până când a fost abandonat în secolul al XVII-lea. Alții zic că a fost și bordel sau adăpost pentru săraci, nu m-ar mira de altfel.
Poți urca până sus de tot, pe acoperișul palatului, un adevărat punct de belvedere asupra orașului, cu perspective fabuloase în orice parte privești. Ba chiar poți trage cu ochiul la piața de porumbei ce se desfășoară chiar lângă zidurile acestuia.
Biserica Sfântului Mântuitor din Chora, Kariye Camii
Aproape de acest palat se află și fosta biserică bizantină a Sfântului Mântuitor din Chora, actualmente moscheea Kariye. Construită între anii 1077 și 1081, a funcționat ca biserică creștină până în 1510, adică și după cucerirea otomană, după care a fost convertită la moschee de către Ali Pașa, mare vizir sub Baiazid al II-lea.
Mozaicurile și frescele nu au fost niciodată distruse, ci acoperite cu mortar. Au fost restaurate începând cu anul 1948 și înțeleg că reprezintă cea mai importantă serie de picturi bizantine din lume.
Am vrut să o vizităm dar nu ne-am ales bine ziua. Vinerea accesul este permis doar credincioșilor musulmani pentru rugăciune. Atenție, așadar. Pe o dată viitoare, cu siguranță. Accesul se face contra-cost.
Zidurile lui Teodosie
Tot de aici, de pe acoperișul palatului bizantin, ai o perspectivă fabuloasă asupra zidurilor și turnurilor Teodosiene, de-a lungul cărora o vom lua către sud, până la Poarta Adrianopol, pe unde Fatih a intrat în Constantinopol și unde ultimul împărat bizantin a pierit în luptă alături de soldații săi.
Și în apropierea căruia flutură un imens steag roșu cu semilună! Vizibil de pe orice colină a Istanbulului!
Zidurile Teodosiene, realizate pe vremea lui Teodosie al II-lea, cuprind cea mai mare parte a fortificațiilor vechiului oraș, care-l apărau de pericolele venite din șesurile Traciei, fie că erau reprezentate de avari, slavi și perși, de arabi, rusi sau de bulgari. Că multe nații și popoare și-au încercat forțele aici, și-au dorit bogățiile pe care le străjuiau.
Se întindeau de la Marea Marmara și până la Cornul de Aur, în dreptul Palatului Blachernae. Ziduri cu o grosime de 5 metri și o înălțime de 12 metri, întărite de 96 de turnuri cu înălțime de 18 sau 20 de metri. Șanțurile de apă un mai sunt vizibile, erau străpunse de 10 porți dar și de intrări secrete. De fapt era o linie triplă de fortificații, cu ziduri mari, ziduri mici și șanțuri cu apă. Atunci.
Acum, zidurile teodosiene se întind pe aproximativ 5.7 km de la sud la nord, de la Turnul din Marmură (Mermer Kule sau Turnul lui Vasile și Constantin) și până în zona Palatului Porfirogenitului din cartierul Blachernae. Practic, numai de-a lungul acestora se poate face o plimbare sănătoasă. Pe unde am mers noi, pe de o parte sunt șosele largi, pe de alta străduțe pietruite mărginite de case destul de drăguțe sau de cartierul Fener.
Am trecut și pe la poarta Adrianopol, restaurată în mod special și nu este de mirare de ce. Era traversată de vechiul drum care ducea la Edirne, anticul Adrianopol, capitală otomană înaintea Istanbulului. Acolo unde și-a petrecut o bună parte din copilărie Vlad Țepeș și fratele său, Radu cel Frumos, alături de copilul Mehmet. Doar ați văzut documentarele de pe Netflix. Dacă nu, ar cam trebui, sunt foarte bine realizate.
=====================================
V-am obosit? Să vedeți cum o să vă ardă tălpile, cum o să vă strângă gambele și pulpele picioarelor după o așa sănătoasă plimbare.
Cam așa arată traseul la picior pe Google Maps – 9Km, peste 2 ore, fără a răgaz de admirat sau vizitat obiectivele istorice menționate. Traseu care poate fi realizat cam în două zile ca să fiu sincer, doar una fiind totuși cam puțin, mai ales dacă dorești să le admiri în voie.
Cine știe, cu o altă ocazie, dintr-o altă vacanță în Istanbul, voi adăuga acestora și alte obiective istorice de neratat în acest atât de fabulos oraș.
Oricum va urma cât de curând încă un articol, cu muzeele vizitate pe baza cardului Instanbul Museums Pass – TopKapi, la pachet cu Haremul și Hagia Irina, Muzeul de Arheologie, Muzeul de Artă Islamică, Turnul Galata și Casa Dervișilor din Galata. Mai puteam merge pe baza aceluiași card la Turnul Fecioarei și la Muzeul de Științe, pe care nu le-am considerat atât de importante.
hailaplimbare.ro 