Când am fost acum trei ani prin zonă, nu am apucat să vizităm castelul Moosham, pentru că nu era orar de vizite. Anul ăsta, în cea mai rece zi a vacanței noastre, am zis să ne încercăm din nou norocul. Și de data asta am apucat să intrăm să îl vizităm și la interior. Habar nu aveam că acolo s-au petrecut scene de teroare acum câteva sute de ani, în întunecatul Ev Mediu.
Costul biletelor de intrare pentru o familie cu un copil a fost de 28 de Euro. Din câte am înțeles, castelul a fost construit pe ruinele unui castru roman, fiind menționat pentru prima dată pe la 1191. Castelul Moosham era practic o ruină când a fost cumpărat în 1886 de Contele Johann Nepomuk Wilczek, explorator și patron al artelor, un om foarte bogat de altfel. Acesta l-a renovat și l-a făcut reședință familială. Bănuiesc că acum este în posesia descendeților acestuia.
Din păcate, în timpul vizitei nu am avut voie să facem poze la interior, chiar aș fi avut ce să vă arăt, pentru că am văzut o mulțime de exponate și de camere interesante.
Ghidul ne-a plimbat prin mai tot castelul și ne-a oferit explicații într-o germano-engleză din care am înțeles cât de cât lucrurile esențiale. De asemenea, am avut la dispoziție și un scurt ghid scris în limba engleză.
Am trecut prin hambarul de grâne, în care erau expuse câteva sănii frumos ornamentate care erau trase de cai pe vremuri și vreo două trăsuri (cu una s-a plimbat chiar Maria Theresa, mamă a 16 copii, printre care se află și Regina Marie Antoinette a Franței, decapitată la Revoluția Franceză). Interesant a fost și un costum polar de expediție de la 1800, plus o imensă geantă de expediție.
Apoi am trecut prin camera gărzilor, prin cea a fetelor nemăritate (așezată, culmea, lângă cea a gărzilor), prin bucătărie, prin camera de zi și living-ul lorzilor, prin camera trofeelor de vânătoare, prin salonul în care se lua cina, printr-o cameră cu arme, unde am văzut o armură originală și în stare perfectă. De asemenea, am văzut o muțime de arme de foc mici, confiscate de la braconieri.
Apoi am ajuns în turn, locul unde se desfășurau în vremurile medievale ședințele de judecată. Am văzut temnițele dar și camera de tortură, unde m-au luat fiorii când am văzut instrumentele de tortură medievale. Acolo unde de fapt se petreceau scenele de teroare și unde au murit mulți oameni, majoritatea nevinovați – femei, bărbați dar și copii, unii chiar de 10 ani.
Doamnei mele, cu părul vopsit ușor roșcat, i s-a explicat că în vremurile acelea ar fi fost mai mult ca sigur torturată. Din cauza părului roșcat ar fi fost considerată vrăjitoare, deci tratată ca atare. Pentru acest lucru, a văzut pe propria piele cum este într-o temniță medievală, normal, pentru câteva secunde. Ghidul s-a oferit să o întindă puțin și pe masa de tortură, dar m-am opus cu vehemență. 😀 Noi. băieții, am refuzat să intrăm în temniță.
Moosham mai este numit și Castelul Vrăjitoarelor. Se pare că aici au fost decapitate nu mai puțin de 100 de persoane acuzate de vrăjitorie. Multe alte câteva mii fiind torturate și întemnițate în decursul anilor 1675 – 1690. Așa că nu ar trebui să ne mire poveștile cu fantomele celor torturați și uciși aici, a căror prezență a fost simțită de nenumărate ori.
Ce să mai, a fost o vizită demnă de o vreme rece, cum a fost în acea zi.
Câteva imagini de acolo, în continuare.
Hai la Plimbare :O) 