După câteva ore petrecute pe liniștita plajă de la Corbu, urmate de o masă la un restaurant în Năvodari, ne-am gândit să trecem și pe la Cetatea Enisala, aflată lângă lacul Razim.

Drumul cu mașina dintre localitatea Lumina și Enisala durează cam o oră dar este unul dintre cele mai frumoase din România. Un asfalt impecabil care șerpuiește pe dealurile Dobrogei, cu peisaje superbe pe tot parcursul lui. Aș fi vrut să aibă mai multe locuri de popas în care să putem opri pentru a ne trage sufletul în fața acelor priveliști.

Noi la plimbare, în timp ce pe dealurile Dobrogei era forfotă mare, se treierau grânele. Peste tot numai combine și utilaje agricole. O să fie o recoltă bună anul ăsta…

Ajunși la Cetatea Enisala, am parcat mașina aproape de cetate, în spațiul amenajat. Am plătit intrarea (6 lei de adult, 3 lei pentru un elev/sudent) și am urcat puțin până la ea.

Nu o să vă spun prea multe despre istoria acesteia, informațiile necesare sunt pe tot internetul dar și pe site-ul oficial. De-alungul timpului a trecut prin multe stăpâniri, de la cea bizantină, apoi genoveză, a Țării Romănești sub domnia lui Mircea cel Bătrân, cea turcă, cu rol militar și defensiv. Practic, este singura cetate medievală rămasă în Dobrogea. Mă rog, din ea au mai rămas doar o parte a zidurilor exterioare.

Ne-am plimbat vreme de câteva zeci de minute pe acolo, am intrat și în micuțul muzeu în care sunt detaliate istoria Cetății și descoperirile arheologice din zonă.

Câteva imagini cu Cetatea Enisala, așezată semeț deasupra lacului Razim, în continuare.

La fel de mult ne-au plăcut și peisajele care înconjurau dealul Cetății, pe care le-am privit cu nesaț vreme de câteva zeci de minute și care ne-au convins să revenim când vom drum prin zonă.

Am rămas tare încântați de vizita noastră la Cetatea Enisala.