O zi senină, încă de dimineață. Așa că am mers până în Santa Cristina și am luat gondola către Col Raiser (2107m). Pentru toți trei (mamă, tată și copil), dus-întors, a costat 51 de Euro. Iar parcarea mașinii 3.5 Euro/zi.

După ce am consultat harta, am luat-o agale către Forcella Pana, locul cu cel mai spectaculos peisaj din acea zonă.

Drumul cu o pantă ușoară, nu foarte greu, o pajiște superbă înțesată de cărări și chiar drumuri pentru mașinile locuitorilor zonei, pe marginea cărora răsăreau ici-colo căbănuțe din lemn. Frumos. Chiar ne-am gândit că acolo ne-am putea construi și noi o căbănuță, când vom fi milionari.

După vreo oră de mers, trebuia să ne odihnim. Prima oprire la 2250 de metri, la cabana Baita Troier. Unde am dat gata o bere gustoasă și ne-am distrat cu un popândău care alerga printre mese. După 20 de minute am purces din nou la drum… până la 2500m.

Normal, parapantiștii nu puteau lipsi din peisajul montan.

După 40 de minute eram la Forcella Pana (2500m), unde am dat de unul dintre cele mai spectaculoase peisaje ale Dolomiților. De o parte pajiște, de alta hău, prăpăstii, pietre și stânci. Cu Vârful Sas Rigais de 3025m dominând întreaga panoramă.

Am privit. Mult timp am privit la spectaculosul peisaj. Apoi am mâncat sandwich-urile din pachet, cu acele peisaje spectaculoase sub privirile noastre. Și iar am privit…

După ce ne-am săturat de privit și de admirat, am luat-o ușor către Cabana Sofie.

Unde, normal, berea nu a lipsit din peisaj (aveau bere bavareză)…

Am încercat să mă apropii de un grup de văcuțe mai blănoase dar un imens taur care s-a interpus între ele și mine mi-a tăiat tot avântul. Era extrem de atent la orice mișcare de-a mea, părea și destul de amenințător, așa că m-am retras și m-am întors la cabană. Mai bine sănătos decât lovit de coarnele alea…

De unde am luat-o înapoi ușor către gondola de la Col Raiser.

Mirosind și toate floricelele care ne-au ieșit în cale.

Am avut noroc, din nou, de o zi superbisimă în Dolomiți…