După două zile cu ploaie, pe 3 septembrie dimineața cerul nu mai era atât de negru și de amenințător. De la geamul pensiunii se vedeau doar norii albi și pufoși printre pete de un albastru azuriu care prevesteau o zi frumoasă. Avem de gând să facem turul masivului Sassolungo, din Val Gardena.

Așa că am luat micul dejun și apoi ne-am suit în mașină. Am plecat imediat dar la prima curbă am observat că pe culmile munților din masivul Puez Odler era zapadă. Se vedea foarte frumos, nu zic nu, dar mi-am cam dat seama că planurile noastre de plimbare pe munte la peste 2800 de metri se năruiau.

Mă așteptam ca și la Sassolungo să fie zăpadă. Și nu m-am înșelat. Erau doar vreo 4 grade sus la 2200 metri la cabana Passo Sella, zăpadă din belșug și multă ceață în jurul Refugiului Demetz de sus din munți, unde ar fi trebuit să ajungem noi cu gondola. Așa că am renunțat să mai urcăm, în primul rând pentru că nu eram echipați pentru zăpadă, ar fi însemnat să ne udăm leoarcă la picioare încă din prima sută de metri parcursă.

Așa că ne-am retras la barul cabanei Passo Sella, am băut ciocolată caldă și caffe latte, am mâncat niște tort de ciocolată, apoi ne-am întors în Selva Valgardena pe unde ne-am mai plimbat puțin la picior prin frumoasa stațiune.

Și am făcut multe poze cu Dolomiții acoperiți cu prima ninsoare de septembrie.