26 august, prima noastră zi de vacanță pe 2018 în Dolomiți. Nu se anunța o vreme deosebită dar când m-am trezit de dimineață am avut o surpriză – ninsese peste noapte. Pe Civetta se așternuse zăpada! Șoc și groază, deja mă gândeam că nu vom mai apuca să facem nicio drumeție pe munte în zilele următoare. Cum se întâmplase și cu un an înainte. Dar atunci ninsese pe 3 septembrie, eram deja sătui și obosiți atunci de câte plimbări pe munte reușisem să facem.
Ne-am zis totuși să mergem în tura pe care ne-o propusesem, anume să ajungem sus pe Monte Rite (2183m), pentru a vizita muzeul Messner amenajat în interiorul unui fort construit în timpul Primului Război Mondial.
Punct de plecare din pasul Cibiana (1536m).
Am parcat mașina în spațiul amenajat (2.5 Euro/zi) și am mers către punctul de plecare pe traseu. Există două variante
- cărarea prin pădure pe care se poate merge pe jos, timp aproximativ 2 ore
- un microbuz care urcă și coboară turiștii contra-cost, 12 Euro dus-întors de persoană (ne-ar fi costat vreo 34 de euro pe noi, un pic cam mult).
În orice caz, cum nu eram convinși că vrem să urcăm pe jos prin zăpadă, am mers la punctul de plecare al microbuzului. Domnișoara de acolo ne-a spus că șoferul este plecat să verifice condițiile în care se află drumul, pentru că se depusese un strat de 15cm de zăpadă sus pe vârf.
Cât așteptam noi să vină microbuzul înapoi de sus, am văzut un grup de italieni care plecau la pas în sus pe cărare, cu copii și căței, veseli nevoie mare. Așa că ne-am făcut curaj, ne-am pus imediat bocancii în picioare și am luat-o tot pe jos către vârful muntelui.
Prima parte a traseului este pe drumul forestier, chiar militar dacă nu mă înșel, pe care merge și microbuzul, cam 15 minute în timp.
Apoi traseul de mers pe jos intră în pădure, pe o potecă destul de lină în prima ei parte. În zig-zag, cu o pantă deloc obositoare.
Nici zăpadă nu prea era la acea altitudine, aceasta făcându-și apariția în abudență mai sus de 1800m. Iar de acolo în sus cărarea era toată o ciorofleacă, cu noroi și pârâiașe născute de la zăpada care începea deja să se topească.
Normal că bocancii au luat apă, ba chiar am constatat sus pe vârf că ai mei chiar se rupseseră de tot, ambii, nu numai unul. Talpa le era dezlipită pe lungime.
După cum am spus, de la altitudinea de 1800 de metri, peisajul era unul hibernal. Nu era frig, mai mult ne enerva fleșcăraia de pe cărare.
Dar peisajele din jurul nostru deveneau tot mai apetisante, cu cât urcam mai mult.
Aproap de vârf cărarea s-a intersectat cu drumul de mașină, pe care ne-am continuat traseul până sus la fort.
Peisajele, tot mai spectaculoase…
Până sus am avut în vizorul aparatului doar Dolomiții Bellunesi și Friulane.
După 2 ore și 10 minute de urcuș, nu neapărat unul greu, ci mai degrabă potrivit și familiilor cu copii, am ajuns sus la fortul militar.
M-am urcat sus de tot pe el pentru a vedea și Dolomiții dinspre Cortina DAmpezzo, în depărtare chiar pe Marmolata.
Peisajele? Năucitoare de-a dreptul… Cred că am zăbovit cel puțin 30 de minute privind în zare… Practic, de acolo se pot vedea lanțurile muntoase Monte Schiara, Monte Agnèr, Monte Civetta, Marmolata, Monte Pelmo, Tofana di Rozes, Sorapis, Antelao și Marmarole.
Apoi am hotărât să vizităm și Muzeul Messner din fort. Mai ales că acolo sus bătea și vântul destul de tare iar frigul începuse să ne încerce…
Muzeul din fort este dedicat în special Dolomiților și sunt prezentate momente istorice ale alpinismului din acele zone. Multe imagini și picturi semnificative din Dolomiți, precum și obiecte sau jurnale care au aparținut unor personalități locale (oameni de știință și alpiniști) care iubeau/iubesc muntele.
După vizita la muzeu ne-am oprit la Rifugio Dolomites, unde ne-am încălzit cu câte o cafea sau un ceai. Dar nu m-am putut abține și am degustat o blondă de Dolomiți…
Apoi am luat-o ușor înapoi către pasul Cibiana, la care am ajuns după 1 oră și 50 de minute. Pentru că nu ne-am grăbit.
Iar bocancii mei s-au dus acolo unde le era locul, la gunoi.
Cu toate aceste neajunsuri, bocanci rupți, zăpadă, frig și ciorofleacă, implicit picioare ude, drumeția noastră pe Monte Rite a fost una extraordinar de frumoasă. Peisajele au fost năucitoare, timpul petrecut în familie unul de calitate, ne-am simțit minunat în prima noastră drumeție prin zăpadă.
Faptic
- plecare – pasul Cibiana (1536m)
- destinație – Rifugio Dolomites pe Monte Rite (2183m) – timp de urcare 2 ore și 10 minute
- 647m diferență de nivel
- dificultate traseu – ușor în prima parte, mediu în a doua parte
- timp de întoarcere – 1 oră și 50 de minute
- există și posibilitatea urcării/coborârii cu un microbuz (12 euro dus-întors de adult, 10 euro de copil)
- se poate lua masa la refugiu
- intrare la muzeul Messner – 18 Euro de familie (parcă era 8 euro de adult și 4 de copil)
Mai jos, pozele făcute cu telefonul.
Hai la Plimbare :O) 