Trebuia să ieșim pe undeva pe afară în a doua zi de Paști, după ce în prima ne-am ghiftuit cam fără măsură cu tot felul de bucate alături de familie. Chiar duminica seara mi-am propus să vizităm Muzeul în aer liber de la Golești, aflat aproape de Pitești, cam la o oră de mers cu mașina din București.

Aflasem de la un cititor despre acest Muzeul Al Viticulturii și Pomiculturii, ca o reacție la articolul cu Muzeele Satului din România. Și am descoperit un adevărat Muzeu al Satului, cu o mulțime de gospodării țărănești din toate zonele pomicole și viticole ale României, așezat pe domeniul Conacului Goleștilor, construit la 1640.

Muzeul a fost deschis în anul 1939 de către Regele Carol al II-lea, sub numele de Muzeul Dinicu Golescu. Totul despre istoria acestui frumos loc poate fi aflat din pagina oficială.

Am întrebat încă de duminică pe pagina lor de Facebook dacă este deschis a doua zi de Paști iar răspunsul a venit luni de dimineață, pe la orele 11.00. Era pozitiv, ceea ce ne-a bucurat nespus. Așa că în mai puțin de 30 de minute eram la mașină, am trecut să o luam pe sorela, iar pe la orele 14.00 ajungeam în fața zidurilor de apărare ale domeniului.

Iar acolo am descoperit cu surprindere un alt colț de rai al țării noastre, muzeu e puțin spus, practic un superb sătuc întins pe nu mai puțin de 14 hectare, cu o mulțime de căsuțe și conace bătrânești frumoase, într-un spațiu liniștit, idilic, cum nu ne așteptam să fie. A fost o reală surpriză, am fost încântați de scurta noastră vizită acolo și ne-am propus să revenim cât de curând.

Am plătit biletul de intrare (7 lei de adult, 30 de lei taxa foto) și am intrat în curtea Conacului. Bineînțeles, prima dată am urcat scările Conacului, pentru a-l vizita la interior. De menționat că se vizitează numai încăperile de la parter și crama, etajul fiind utilizat numai în scopuri didactice.

Dar sunt o mulțime de obiecte de artă și de exponate interesante. Mi-au atras atenția…

… dormitorul lui Carol Davila. Da, cel al cărui nume îl poartă Facultatea de Medicină și Farmacie din București, căsătorit cu Anișoara Racoviță, o nepoată de-a Goleștilor.

… Tronul Regelui Carol I… de pe care lipseau destul de multe pietre prețioase…

… dar și biroul aceluiași rege Carol I.

Nu a lipsit nici arborele genealogic al familiei Golescu…

Nu am zăbovit foarte mult timp în conac, pentru că aveam doar două ore pentru vizită (complexul muzeal se închidea la orele 16.00). Alte imagini din interiorul Conacului Golești, în continuare.

Apoi, prin spatele Conacului am intrat în Muzeul Viticulturii și Pomiculturii Golești.

După cum am mai spus, un sătuc ca de poveste. Ne-am plimbat pe ulițele sale, pe aleile cu pietriș, printre case și acareturi, pe sub pomii înfloriți, chiar am intrat în câteva dintre casele vechi. Nu erau toate deschise, deh, program de weekend. Nu ne-am supărat, oricum nu am fi avut timp să le vizităm așa cum trebuie pe toate. Vom reveni.

Toate gospodăriile ţărăneşti (aprox. 35 la număr) sunt aduse din principalele zone viticole şi pomicole ale ţării, grupate fiind sub forma unui autentic sat românesc. Fiecare gospodărie viticolă sau pomicolă este compusă din casa de locuit, acareturile dar și uneltele de lucru specifice. Am văzut gospodării din Argeș, Alba, Dobrogea, Arad, Olt, Gorj, Vâlcea, Mehedinți, Dâmbovița, Teleorman, Vrancea sau Buzău.

Mi-au atras atenția bisericuța din lemn de la Cotmeana din Argeș, un han din Prahova, casa parohială din Buzău dar și primăria rurală de la 1910, din Argeș. Și am mai remarcat ceva – toate, absolut toate, erau într-o stare excelentă de conservare.

Dar cel mai bine ar fi să vă arăt…

La final, am urcat în turnul de apărare aflat deasupra porții de intrare, unde am aflat că…

Apoi am aruncat o ultimă privire, de sus, către frumosul Conac al Goleștilor…

Deci, ce spuneți? V-am făcut poftă de o scurtă plimbare la acest superb complex Muzeal în aer liber de la Golești? Noi cu siguranță vom reveni, atât în vară, cât mai ales în toamnă, când vor rugini frunzele.