Am descoperit Muzeul Viticulturii și Pomiculturii din Golești abia anul acesta, dar într-o superbă zi de primăvară. Ne-am îndrăgostit iremediabil de acel loc minunat și am promis că vom reveni, cândva.

Iar sâmbătă, la mijloc de octombrie, ne-am gândit că o plimbare pe acolo ne-ar prinde chiar bine, ne-am mai relaxa după câteva săptămâni obositoare la muncă, ne-am mai destinde. Deși prognoza meteo arăta o vreme ploioasă am decis să mergem. Și am avut noroc, nu a plouat chiar deloc. Ba din contră, soarele și-a făcut din când în când apariția printre nori.

A fost liniște în Muzeul Satului din Golești, destul de puțini vizitatori, așa că ne-am plimbat în voie pe ulițele și printre căsuțele sale, agale, fără grabă, vreme de câteva ore. Ba chiar am intrat în cele câteva căsuțe deschise spre vizitare (unele dintre ele nu le văzusem la vizita precedentă). Și am vorbit cu oițele, poneii sau pisicile întâlnite în plimbarea noastră.

De câteva ori ne-am tras sufletul pe băncuțele muzeului, nestingheriți, sub nucii colorați în straie galbene. Și am admirat frumoasele culori ale toamnei, care se afișau peste tot, în curțile caselor, în micuțele plantații de vie, pe ulițe… Roșu, galben, cărămiziu, portocaliu… Un tablou într-o feerie de culori, cum numai toamna știe să picteze.

După cum se poate vedea în imaginile de mai jos…