Am avut parte și de câteva zile ploioase în vacanță, chiar vreo patru, toate la rând. Nu ne-am descurajat, ori de câte ori vremea nu este prietenoasă trecem pe modul de vizitat muzele, castele, poate chiar puțin shopping. Nu ne plictisim deloc. Suntem în vacanță și trebuie să ne petrecem timpul într-un mod pe cât se poate de relaxant. Iar vizitarea castelelor ne place destul de mult.
Iar unul dintre castelele vizitate pe vreme ploioasă a fost Tarasp, în Elvetia.
Și ploua… și tot ploua… Însă castelul promitea, pentru că arată chiar foarte bine, văzut de departe.
Am ajuns acolo cu o oră înaintea startului turului și am rămas singuri în curtea castelului până aproape de ora deschiderii. Atenție, acolo se fac doar două tururi ghidate, unul pe la 14.30, altul de la 15.30. Iar vizita nu este deloc ieftină, noi am plătit 38 de euro. Parcă ne venea să ne întoarcem când am auzit scorul dar dacă tot bătusem drumul până acolo…
Ca un scurt istoric, Castelul Tarasp își are orginile prin secolele 10-11. Nu se știe cu exactitate când. Iar numele său vine de la expresia latină terra aspera, adică ținuturi sălbatice. A avut mulți stăpâni de atunci și până la 1900, când a fost cumpărat de un anume Dr. Lingner, care l-a restaurat și adus la forma actuală. Mă rog, acesta a murit cu doi ani înainte de terminarea lucrărilor de construcție și restaurare.
Moștenitorul l-a transformat în muzeu prin 1919. Iar prin 2004, aceeași familie moștenitoare (von Hessen), l-a scos la vânzare. Comunitatea din Tarasp a creat o fundație și a încercat să strângă fonduri pentru a-l cumpăra și transforma într-un centru cultural. Nu a reușit iar Castelul Tarasp a ajuns într-un final în posesia artistului Not Vital. Dacă ați auzit cumva de el. Eu am aflat cu ocazia vizitei. Acesta a cumpărat castelul pentru suma de 7.9 milioane de franci elvețieni.
Castelul nu păstrează foarte multe obiecte din vremurile medievale, doar o mică colecție de arme și un lanț cu țepi folosit pentru a pune piedică cailor în timpul unor ambuscade. Nu am văzut nicio bucătărie medievală, dormitoare de atunci, săli de tron sau cavalerești. Doar câteva tapiserii, niște vitralii, un șemineu cu o sculptură superbă.
La 1900 a fost modernizat destul de mult la interior pentru ca stăpânii de atunci ai castelului să se bucure de tot confortul necesar. Mai degrabă castelul este o adevărată expoziție, cu o mulțime de opere de artă moderne, ciudate din punctul meu de vedere. Noul proprietar și-a pus din plin amprenta din acest punct de vedere.
Am văzut câteva opere de artă contemporană Andy Warhol (din seria cu vacile), o poză, șocantă pentru mine, a artistului He Yunchang, numită One Metre of Democracy, care îl arată când s-a tăiat și a lăsat sângele să curgă, ba chiar am văzut o operă de artă cu niște petece de scotch în forma unui vârf de munte (și atât… pe bune).
Dar am mai văzut și o operă de artă a unui artist de origine română, Daniel Spoerri – un tablou compus din obiectele, vesela, farfuriile și rămășițele de mâncare rămase după o cină, lipite așa cum erau și puse pe perete. Oau…. ))) Găsiți ceva exemple pe google. Ba chiar câteva sculpturi și picturi ale lui Not Vital am mai văzut pe acolo.
Cred că erau mult mai multe obiecte de artă de genul ăsta, pe care noi nu le gustăm. Sigur, nici nu sunt în măsură să judec sau să apreciez genul acesta de artă. Deși recunosc că pe site-ul lui Not Vital mi-au plăcut câteva sculpturi ale dânsului. Dar picturile lui mi s-au părut prea abstracte. Încă o dată, nu sunt în măsură să judec arta, de niciun gen. Pot să spun însă dacă îmi place, sau nu. Dacă mă atrage, sau nu.
De remarcat că lângă castel a fost construită o replică a Turnului de Observare a Apusului, construcția originală fiind amplasată în Niger (Sunset Tower). De exemplu, această construcție mi s-a părut interesantă.
Mi-a plăcut însă orga instalată la 1900 de Dr. Lingner, cu vreo 400 de butoane și peste 2000 de tuburi montate în pereți. Când este folosită, muzica se aude în tot castelul. Cred că este cool să asiști la un concert de orgă acolo. Chiar este montată într-un salon folosit pentru acest gen de evenimente. Am apreciat din plin și dormitoarele doctorului dar și băile, de un gust rafinat, ca la 1900.
Cum nu aveam voie să fac poze la interior, nu prea am ce să vă arăt de acolo. Alte câteva imagini cu exteriorul Castelului Tarasp.
Însă peisajele din jurul castelului au fost fabuloase, chiar dacă afară ploaia nu contenea.
La final am văzut operele de artă ale unui alt tânăr artist, cum ar fi niște șepci pe care scria HIV, o placă dentară prinsă de un colier… chestii de genul ăsta.
Și cam atât despre Castelul Tarasp. Care merită vizitat în special de către cei care apreciază arta modernă. Pot spune că noi am avut mai degrabă parte de un șoc cultural prin vizualizarea acelor opere de artă contemporană, cu care nu suntem tocmai obișnuiți. Clar, va trebui să vizităm mai multe muzee de profil pentru a ne actualiza referințele în materie.
Hai la Plimbare :O) 