După plimbarea din Muzeul Golești, am hotărât să vizităm și Vila Florica, aflată doar la câțiva kilometri distanță. În 10-15min de condus intram în parcul domeniului, pe o alee asfaltată în capătul căreia se află Vila Florica, conacul familiei Brătianu.

Am găsit destul de greu loc de parcare, pentru că veniseră câteva mirese la pozat printre copacii îngălbeniți de toamnă ai domeniului. Ba chiar am trecut și pe lângă o zonă în care se oficiau ceremonii de căsătorie (presupun că civile).

Nu am zăbovit mult timp prin parc, pentru că am intrat imediat în conac pentru a-l vizita, însoțiți de un ghid care ne-a povestit câteva detalii istorice despre acesta.

Clar este că acest conac și domeniul care îl înconjoară a aparținut uneia dintre cele mai importante familii de oameni politici români. Ca o mențiune, Ion Brătianu a fost prim-ministru în timpul Războiului de Independență iar fiul său, Ionel Brătianu, a purtat aceeași funcție la Marea Unire din 1918. Dacă nu mă înșel, Ion Brătianu este unul dintre cei care au pus umărul la înscăunarea lui Carol I drept rege al României.

Conacul a ajuns la forma existentă și astăzi în două etape, dacă neglijăm epoca comunistă. Practic, domeniul Florica este compus din conac, fermă, capelă, cramă, gară şi chiar un observator astronomic, toate amplasate în mijlocul unui parc mare, la rândul său înconjurat de podgoriile de la Ştefăneşti.

Construcția conacului a fost începută în 1858 de către Ion Brătianu, urmând ca între anii 1889 și până în 1925 acesta să fie definitivat la forma actuală la dorința fiului, Ionel Brătianu. Oarecum actuală la nivel exterior, pentru că la interior foarte puține s-au mai păstrat.

De exemplu, biblioteca de la Vila Florica avea câteva zeci de mii de volume, fiind poate cea mai importantă colecție privată de cărți la acea vreme în România. Aceasta era împărțită pe toate cele trei etaje – biblioteca de la parter, biblioteca unicat și biblioteca din camera de studiu de la etajul al II-lea.

Din păcate, comuniștii au ars mare parte din această colecție de cărți, vreme de câteva săptămâni, chiar acolo, în curtea conacului. Nici mobilierul original nu s-a mai păstrat, ci doar corpurile de bibliotecă și geamurile de cristal. În rest, mobilier modern, o bună parte a conacului având și destinație de hotel la ora actuală.

Vizita a început în salonul de primire…

În care am văzut o bancă din lemn de cireș făcută dintr-o singură bucată. Dar și o dropie vânată pe domeniul de acolo.

Apoi am intrat în biblioteca de la parter…

… unde am văzut dulapurile cu geam de cristal și două dintre obiectele originale – o masă de origine persană din lemn de cireș pietrificat și o soba albă împodobită cu un brâu împletit (care simbolizează„Sfânta Treime”) și discuri smălțuite.

Am urcat la etajul 1… Iar prima încăpere în care am intrat a fost biblioteca unicat…

… în care dulapurile pentru cărți sunt așezate la etaj, pe cele două pasarele stânga-dreapta. Observați măsuțele semicirculare de pe balustrade, puse acolo pentru așezarea cărților sau a documentelor pentru răsfoire. Înainte de a doua revonare, această cameră de bibliotecă era iluminată natural. Am văzut și scrinul de cireș la care lucra Ion Brătianu, întotdeauna în picioare.

Apoi am vizitat terasa, acoperită în anul 1925.

Am remarcat cuptorul țărănesc imens dar și ușa veche, din 1823, decorată cu motive dacice. Aceași ușă are și încuietoarea originală, în continuare funcțională.

Apoi am urcat la etajul 2, unde am intrat pentru câteva momente în biroul lui Ionel Brătianu…

… în care nu lipseau alte corpuri de bibliotecă. Normal, acest birou are terasa sa, în care Ionel Brătianu petrecea timpul citind și studiind.

Cam aceste camere se vizitează, din toate cele 40 ale conacului. Restul sunt amenajate pentru turiști sau pentru diverse evenimente.

După ce am ieșit din Conac, am observat  basorelieful „Cavalerului trac”, ce datează din secolul al II-lea Î.Hr., adus de la Sarmizegetusa.

Apoi ne-am continuat plimbarea prin parc…

… pâna la grupul statuar “La Vulturi”

Acesta este aşezat pe locul unde era banca preferată a lui Ion C. Brătianu și este realizat din piatră de către sculptorul croat Josef  Mestrovic. Ar data din anii 20 şi ar putea fi considerat o reprezentare simbolică a Micii Înţelegeri (România, Iugoslavia şi Cehoslovacia) sau a fraţilor Brătianu (Ionel, Dinu şi Vintilă).

Cam atât despre vizita noastră la frumosul conac al Brătienilor. Abia ajunși în București am aflat că mai erau câteva lucruri de văzut pe acolo, chiar și capela în care sunt criptele lui lui Ion C. Brătianu, Ionel I. C. Brătianu, Dinu Brătianu, Vintilă Brătianu și Gheorghe Brătianu.

Nu-i nimic, lăsăm pentru data viitoare.