Vacanță în Slovacia – Cicmany, poate cel mai frumos sătuc slovac

Se anunța o zi ploioasă în Munții Tatra din Slovacia, chiar burnița dis-de-dimineață în Strba, unde eram cazați. Așa că ne-am îndreptat atenția către alte obictive turistice, mai departe de munți, unde speram că ploaia ne va ocoli. Și chiar așa a fost, reprizele ploioase fiind puține și chiar deloc semnificative.

Primul obiectiv turistic din plan a fost sătucul Cicmany, un sat-muzeu în genul Ciocăneștiului bucovinean, cu aproape toate casele pictate în stil tradițional slovac.

Cicmany, așezat într-o vale dintre munți, a fost declarat rezervație de arhitectură populară încă din anul 1977, fiind chiar primul de acest gen din lume din câte am aflat.

Deși am condus aproape două ore până acolo, nu ne-a părut deloc rău, Cicmany fiind poate unul dintre cele mai frumoase sătuce-muzeu vizitate de noi. Ne-a plăcut la fel de mult ca Bojențite din Bulgaria, tot un sătuc-muzeu, mai aproape de noi și pe care vi-l recomand din toată inima.

Deși era destul de devreme, pe ulițele din Cicmany apăruseră deja primii turiști, care mișunau care încotro, admirând frumoasele sale căsuțe din lemn, pictate cu motive populare geometrice de culoare albă.

Motive populare întâlnite și pe costumele populare sau alte obiecte, chiar asemănătoare cu ceea ce vedem și în tradițiile noastre, românești. De altfel în toată vacanța noastră din Slovacia am observat destule similarități referitoare la portul popular și la arhitectura caselor bătrânești, foarte asemănătoare cu cele românești din zona carpatică.

Până la urmă, Munții Tatra tot din lanțul carpatic fac parte… Așa că legăturile comunităților care au locuit pe tot teritoriul acestui lanț muntos au anumite particularități comune, poate chiar și origini strămoșești, chiar dacă limba vorbită în Slovacia este una de origine slavă, total diferită de a noastră.

Așa că am luat-o și noi la pas, ba pe șoseaua principală, ba pe ulițele care urcau în sus pe deal, privind cu atenție la toate frumoasele căsuțe…

De remarcat că acest sătuc Cicmany a fost atestat încă din secolul XIII. Dar a fost distrus aproape complet de un incendiu în anul 1921. Așa că, aceste căsuțe nu sunt chiar atât de vechi.

Dar sunt totuși atât de frumoase… Cicmany fiind un sătuc cu adevărat fermercător. Casele din lemn vopsit negru-maron, brodate pe toate părțile cu ornamente în culoare albă, mușcatele roșii din ferestre, din pridvor sau atârnate de garduri, curțile pline de verdeață, totul într-o aparentă acalmie, în ciuda celor câțiva zeci de turiști care mișunau pe acolo…

Mai toate curțile și casele păreau goale, parcă nu ar fi locuit nimeni în ele, deși erau curate și întreținute. Poate că locuitorii lor erau la muncă, pe câmp sau prin vreun oraș mai mare. În orice caz, Cicmany mai are acum doar vreo 200 de rezidenți, cu mult mai puțini decât turiștii dintr-o zi…

Normal, există câteva pensiuni, magazine cu suveniruri dar și restaurante în care sunt servite produse tradiționale. Chiar am văzut ouă încondeiate într-unul dintre magazine…