După cum v-am mai spus, am fost plecați la final de săptămână într-o mini-vacanță bulgărească de toamnă. Simțeam nevoia să ne mai descrețim frunțile, să ne mai odihnim, să mai vedem locuri noi și interesante.
Aveam în plan de ceva timp să mergem în Koprivshtitsa, așa că nu am mai stat pe gânduri și am rezervat două nopți de cazare la o mică pensiune din centru, așezată aproape de toate obiectivele turistice. Nu neapărat lux, decentă totuși și cu o mâncare foarte bună la restaurant. Despre cazare, cu o proximă ocazie.
Koprivshtitsa este un orășel istoric aflat în provincia Sofia, care păstrează încă atmosfera anilor secolului XIX prin arhitectura caselor. Este așezat pe malurile râului Topolnița la o altitudine de 1030 de metri, fiind un adevărat orășel de munte, cu străzi pietruite care urcă pe coamele versanților. Chiar se pot face destule trasee pe munții din jur, chiar și spre vârful Bogdan, cel mai înalt din masivul Shredna Gora (1604 metri). Plină ochi în weekend, în special de autocare cu copii veniți în excursie.
Am ajuns către orele 17.00 în Koprivshtitsa, am mers la cazare, am mâncat ceva pentru că eram cam lihniți, apoi am plecat în recunoaștere pe străduțele pietruite. Prin centru, ușor, la pas. Am identificat unde este oficiul turistic, de unde trebuia să cumpărăm biletele pentru vizitarea celor șase case-muzeu aflate în patrimoniul municipalității.
Chiar v-am arătat acum câteva zile imagini din acest frumos orășel de munte, cu străduțele sale pietruite, străjuite de de garduri din piatră înalte, cu porți masive din lemn, ca niște fortărețe în jurul caselor colorate în acel stil al Renașterii Bulgare. Acum aprofundăm subiectul…
Fermecător orășel, o adevărată plăcere să te plimbi pe străduțele sale, să-i admiri casele cu etaj, multe chiar frumos colorate și impecabil amenajate.
A doua zi ne-am trezit destul de dimineață, am luat micul dejun și pe la 9.30 eram deja la oficiul turistic pentru a cumpăra biletele. 10 Leva de persoană pentru toate cele șase case-muzeu – Karavelovi, Debelyanov, Kableshkov, Lutov, Centrul Educațional și Benkovski.
Am pozat harta pentru o orientare mai facilă și am luat-o la pas…
… ordinea vizitării fiind pentru noi 2-3-4-5-6-1. Muzeele pot fi vizitate în intervalul orar 9.30-17.30. Noi am terminat turul celor șase case, plus casa Oslekov și biserica cam în patru ore. Exact la timp pentru un prânz copios.
Imediat am dat peste prima casă muzeu, aflată la numai 10 metri de oficiul turistic…
Casa Oslekov
… despre care am aflat la fața locului că nu se află în circuitul municipalității… așa că am plătit separat câte 4 leva de persoană.
Însă nu am regretat deloc, casa Oslekov fiind poate cea mai frumoasă dintre toate.
Impozantă, decorată în lemn și cu minunății de picturi murale, frumoasă foc.
Aceasta a fost casa unui neguțător bogat, Oslekov, tatăl a cinci copii. Și unul dintre revoluționarii care s-au ridicat împotriva otomanilor în aprilie 1876. Când răscoala acestora a fost înăbușită, Oslekov a fost prins și executat.
În poză este alături de familia sa în anul 1869.
Casa Oslekov a fost construită între anii 1853 și 1856 și avea trei destinații principale – locuință, atelier de croitorie dar și depozit pentru mărfuri.
Superbă, cu picturi murale, cu tavane decorate în lemn, pereți în culori stridente și ferestre mari, luminoase. Am stat de am citit aproape toate informațiile despre casă, familia care a ridicat-o dar și despre meșterii care au făcut-o atât de frumoasă. Dar și despre activitățile negustorești și manufacturiere ale familiei Oslekov.
După ce ne-am săturat de admirat, am ieșit și am mers mai departe către…
Casa Debelyanov
De altfel și prima din circuitul muzeal al municipalității. Și recunosc că am tras o ocheadă prin poartă la această casă, cu o seară înainte.
A doua zi poarta era larg deschisă și am intrat cu încredere și curiozitate.
Dimcio Debelyanov (Debelianov) – 28 martie 1887 – d. 2 octombrie 1916 – a fost un poet bulgar tradus și la noi prin 1987, după cum am văzut în micuța expoziție.
În casa acestuia sunt expuse portrete, tablouri, busturi sculptate, mărturii document despre viața și familia acestuia, precum și obiecte personale sau cărțile pe care le-a scris.
O casă mai modestă, de poet, nu de comerciant bogat, însă cu nimic mai prejos. Ne-am plimbat prin toate odăile, ne-am urcat sus la etaj, de unde am admirat alte case din vecinătate…
Poveste de toamnă….
Și apoi a trebuit să mergem către următoarea căsuță dar în drum ne-am oprit la o bisericuță albastră…
Biserica Adormirea Maicii Domnului
Ridicată la 1817 și vopsită într-o frumoasă culoare albastră. Nimic mai mult de spus, doar priviți…
Am zăbovit ceva timp prin biserică, am privit la icoane și la lumina care intra timidă prin ferestre…
Apoi am plecat către…
Casa Kableshkov
Casa lui Tudor Kableshkov a fost construită în anul 1845. Tudor Kableskov s-a născut în anul 1851, a absolvit liceul din Koprivshtitsa și apoi colegiul francez din Constantinopol.
Vorbea fluent franceză, greaca și turca. A fost unul dintre organizatorii răscoalei din aprilie. S-a sinucis în sediul poliției din Gabrovo după ce a fost prins.
Pe lângă frumoasele amenajări interioare și obiectele tradiționale expuse, mi s-au părut interesante imaginile document din acele vremuri, cu momente ale întâlnirilor conspiraționiste, ale jurământului celor 12 și al declanșării revoluției, cu execuțiile celor prinși dar și cu scena sinuciderii, cu Kableshkov în postura lui Iisus Mântuitorul.
Și cam acestea au fost obiectivele turistico-istorice vizitate pe partea stângă al râului Topolnița (cum vă uitați la hartă).
Fără să ne odihnim, am trecut unul dintre numeroasele poduri peste râu către celălalte case-muzeu.
Va urma…
Hai la Plimbare :O) 