Update 2021.
Atenție, o viitură puternică a distrus drumul de acces dintre Cabana Voina și Cabana Cuca. Am înțeles că mai pe toate văile din Munții Iezer-Păpușa s-a întâmplat același lucru. Așa că traseele sunt mult mai greu accesibile acum.
Noi am făcut un traseu către creastă de la Cabana Voina prin Valea Largă, până la Vf. Găinațul Mare și șaua Grădișteanu. Traseu momentan accebil.
Mai multe detalii aici – https://hailaplimbare.ro/2021/08/09/traseu-circuit-in-muntii-iezer-papusa-de-la-cabana-voina-catre-gainatul-mare-si-saua-gradisteanu-chiar-dificil-dar-cu-peisaje-de-vis/.
======================================
Să te bucuri de peisajele minunate ale munților nu este chiar atât de simplu și de ușor, cel puțin nu la noi în România. În afara traseelor populare, unele dintre ele accesorizate poate și cu instalații pe cablu, mai toate celelalte necesită efort fizic, câteodată chiar substanțial, pentru a le vedea, pentru a le sorbi din priviri…
Ca să ajungem sus la refugiul și lacul Iezer am nădușit strașnic, am strâns din dinți, ne-am auto-depășit cu siguranță încă un pic capacitatea noastră fizică la efort susținut și, cel mai important, chiar dacă eram destul de obosiți nu am renunțat, deși îndoiala în propriile forțe ne-a dat târcoale și a încercat să ne amăgească cu dulcea comoditate…
„Renunță, nu merită efortul, ce naiba caut eu aici… hai înapoi.”
Dar, nu, nu am renunțat și suntem tare mândri de noi pentru acest fapt. Pentru bula noastră de amatori iubitori de munte, fără pretenții de alpiniști și nici măcar de trekkeri, înseamnă ceva… Și dacă noi am reușit, cu siguranță că voi și mulți alții veți avea același succes…
Și cu cât mai mare este efortul depus, în aceeași măsură te vor încânta scenicele tablouri create de mama natură. Pentru că meriți cu adevărat să le vezi, să le străbați, chiar și cu pașii chinuiți și storși de vlagă după atâta amar de efort…
Sigur, există trasee mult mai obositoare, însă fiecare dintre noi ne raportăm la propriile posibilități. La noi dorința este mare, depășește cu mult capacitățile fizice… Dar chiar și așa, o măruntă realizare pentru unii, este un adevărat succes pentru noi…
Cumva ca o parabolă asupra vieții noastre… Cu cât este mai dificil să atingi un anumit scop, cât de mărunt ar fi el, cu atât mai mult vei savura momentul…
.
Pauza luată pe malul lacului Iezer ne-a mai reîncărcat bateriile stoarse aproape de maxim pe urcarea de 6 ore de la Cabana Voina până acolo. Dar nu mai puteam sta, trebuia să o luăm din loc, cine știe cât va lua și coborârea? Nu prea aveam chef să ne prindă înserarea prin pădure, chiar dacă aveam o lanternă și niște frontale cu noi. Cât despre Crucea Ateneului, nice vorbă (cum grăia Ilarion Ciobanu într-unul dintre filmele cu ardelenii, petrolul și…), nu mai puteam risca să pierdem timpul…
Și la cât de abruptă fusese urcarea, ne gândeam că genunchii noștri vor suferi crunt pe coborâre, așa că urma să o facem extrem de încet și de prudent. Planul era să mergem înapoi pe traseul marcat cu Cerc Albastru, pentru că Crucea Albastră de pe creasta Muntelui Iezerul Mare era mai lung, conform indicatoarelor întâlnite.
Însă din vorbă în vorbă cu o gașcă de drumeți am aflat că o coborârare pe Cruce Albastră este de preferat, aceasta fiind mai lină și mai prietenoasă cu articulațiile picioarelor.
Așa că, am schimbat traseul inițiaț și l-am transformat în circuit – urcarea fusese pe Cerc Albastru, coborârea urma să o facem pe Cruce Albastră. Întocmai ca în harta de pe panoul întâlnit în vale.
Așa că am lăsat lacul Iezer în urmă…
… apoi Refugiul Iezer… unde se adunaseră câțiva turiști ce urmau să doarmă peste noapte acolo…
Și cum e mai bine, coborârea a început cu o urcare destul de sănătoasă, de aproape 1 oră.
… pe o pantă destul de abruptă și de pietroasă dar cu peisaje minunate, care ne țineau ocupați în momentele de răgaz.
Ajunși sus pe creastă am mers pe o cărare aproape orizontală, cu ochii jur-împrejur la peisaje…
… ba am mai stat și la taclale, de la distanța de siguranță necesară, cu alți drumeți care veneau din sens opus. De la munții pe care eram am ajuns la cei Rila din Bulgaria, pe care i-am recomandat cu mare plăcere pentru că ne-am simțit minunat acolo.
Iar dânșii ne-au cam tăiat avântul cu Buila Vânturărița, unde urcarea ar fi la fel de abruptă și de neprietenoasă… Oricum rămâne în plan și un traseu pe acolo…
După maxim 20 de minute de mers pe creasta cu potecă lină și cu peisaje minunate am început coborârea….
… mai întâi printr-o scurtă zonă de jnepeniș…
… apoi prin iarba înaltă ce se unduia în bătaia vântului…
… pentru ca numai la 2 ore de la plecare să ajungem la marginea pădurii… Eram la jumătatea traseului.
Coborârea prin mare parte a pădurii a fost destul de lină, pe o potecă destul de vizibilă și de largă, în general nu foarte abruptă, care se abătea de la cea inițială doar pentru a ocoli copacii și brazii căzuți…
… care erau destui de mulți, pădurea fiind destul de bolnavă din câte am constatat.
Coborârea prin pădurea părea a fi perfectă, confortabilă pentru genunchi noștri, ceea ce ne doream… ba chiar eram și în grafic, părea că ne încadrăm în cele 4 ore estimate pe indicator…
… asta până în ultima sa parte, când a devenit brusc abruptă… și de unde a început să coboare într-un zig-zag destul de strâns… Așa că am abordat-o încet, fără grabă, pentru a pune o presiune cât mai mică pe genunchi…
Dar la un moment dat am observat cu coada ochilui cum se lasă încet o cracă dintr-un copac și, uitându-mă mai cu atenție mi s-a părut că zăresc și o bucată de blană cenușie… Panică maximă, am început să fluierăm și să facem zgomot tot mai puternic și, culmea, să o luăm la pas mai rapid… fără să mai simțim vreo durere…
Ce puteri îți dă frica…
Iar la orele 19.00 ieșeam din pădure și traversam râul către drumul forestier ce urma a ne duce înapoi la parcare… Mai aveam 4 kilometri de mers, însă pe un drum ce nu ne punea probleme de ordin fizic. Așa că am mers cât de agale am putut, la final traseul de coborâre de la Refugiul și Lacul Iezer până la Cabana Voina fiind contorizat cu 4 ore și 30 de minute.
Și mai multă lume în vale, focurile de tabără ardeau, chiar și pe lângă pădure, ceea ce m-a mirat. Mașini și corturi groază, grătarele se încingeau…
Eram frânți de oboseală dar chiar încântați de traseul nostru prin Munții Iezer Păpușa, așa că ne-am făcut planuri să revenim cu o proximă ocazie, poate mai pregătiți din punct de vedere fizic.
Faptic traseu coborâre Lacul Iezer – Cabana Voina, pe traseul de iarnă marcat Cruce Albastră
- Tip – Drumeție
- Traseu – Refugiul Iezer (2135m) – Creasta Muntelui Iezerul Mare – Valea Bătrâna – Cabana Voina (966m)
- Marcaj – Cruce Albastră
- Stare marcaj – Bună
- Durată – 4 ore și 30 de minute
- Distanță – aprox. 9km
- Diferență de nivel – aprox. 1169m
- De preferat să alimentați cu apă de la izvoarele și pârâiașele de lângă Refugiul Iezer, pentru că nu am văzut alte surse de apă pe acest traseu
Datele înregistrate de ceasul inteligent Xiaomi Amazfit Stratos, în continuare.
Practic, traseul de coborâre ne-a plăcut mai mult, atât pentru că a fost mai puțin solicitant din punct de vedere fizic dar și pentru că este mult mai generos la capitolul peisaje captivante.
Însă dacă ar fi să recomand una dintre variante pentru urcare, aș fi în cumpănă, pentru că ambele par a fi la fel de solicitante, chiar dacă acesta abordează pante mai line.
Hai la Plimbare :O) 