Chiar dacă după traseul obositor (pentru noi) din Munții Iezer Păpușa îmi promisesem să nu mai urc pe munte prea curând, la numai două săptămâni distanță mi s-a făcut din nou dor de aer curat și de peisaje alpine prin frumoasa noastră țară.
Așa că ne-am propus o drumeție mai ușoară în Munții Parâng, din Transalpina și către Hornul Lacurilor, eventual până la Lacul Gâlcescu dacă vremea, condițiile din teren și timpul o vor permite.
Am plecat dis-de-dimineață din București iar la orele 8.50 eram în fața pensiunii Tara din Rânca pentru a-i culege pe prietenii noștri, cazați în weekend acolo.
Punctul de pornire pe traseul lacurilor, de altfel comun în mare parte cu cărarea care duce către vârful Parângul Mare este din Transalpina. Mai exact la vreo 8-9 kilometri din Rânca către Obârșia Lotrului, după ce se coboară din pasul Urdele.
Acolo sunt destul de multe locuri de parcat pe marginea șoselei, deși nu este (din păcate) mai nimic amenajat.
După ce ne-am echipat și am umplut desagele cu merinde și cu apă, am purces la drum, cum altfel decât cu o urcare destul de sănătoasă, pentru a ne slei din forțe încă de la început.
Cerul de un albastru pur, cu prea puține fire de nori… se anunța o zi fără surprize meteorologice… prea albastru… Cum era melodia aia cu azzurro? „Il pomeriggio è troppo azzurro e lungo per me”?
Dar, nah, când ești pe munte te poți aștepta la orice, oricând…
Împreună cu un puhoi de alți drumeți, mai echipați sau mai ne-echipați, mai sportivi sau din contră, oameni obișnuiți ca noi, dar presupun că toți iubitori de munte și de peisaje spectaculoase.
Clar, condițiile mai stricte de trecere a frontierelor i-a ținut pe mulți dintre noi între granițele țării, de aici zic eu și explicația aglomerărilor peste capacitățile obișnuite ale obiectivelor turistice importante de la noi din țară.
Mai mult, eu personal nu am văzut atât de mulți oameni pe traseele montane cu dificultate mică sau medie de la noi din țară. Mai mulți ca niciodată aș spune eu. Brusc, mulți și-au descoperit apetența pentru trasee montane. Ceea ce, până la urmă, nu este un lucru deloc rău, mișcarea în sânul naturii fiind benefică sănătății fizice și mentale.
Indicatorul de start afișa 2 ore până în Hornul Lacurilor, unde este punctul de belvedere asupra Căldării Gâlcescu, sau 2-3 ore până la lac. Știm că vom face mai mult, nu ne grăbeam, mai ales că nu ne mai văzusem de mult timp și aveam de povestit.
După 30 de minute de urcat, pe o pantă nici prea-prea, nici foarte-foarte, am ajuns pe prima culme… aproape de Vf. Iezer (2157m)
… de unde ni s-a arătat valea și încă o urcare, un pic mai lungă și, tot un pic, mai grea… pe o cărare care trece pe sub Vf. Mohoru (2337m).
De acolo, de sus, se vedea șoseaua Transalpina șerpuind din pasul Urdele către Obârșia Lotrului…
De acolo, din șaua Mohoru, peisajele cu munții stâncoși ai Parângului ni s-au deschis în fața privirilor…
… peisaje animate și de norii care se mișcau cu repeziciune pe cer, sub forța și în voia vântului…
Cea de-a doua pantă până aproape de Vf Mohoru am urcat-o cam în 40-50 de minute, după care am ajuns șaua Mohoru, pe culmea muntelui, pe o cărare aproape fără pic de pantă…
… unde ne-am întâlnit cu două turme de oi și cu câinii lor, care s-au mulțumit să ne privească de departe…
… pentru ca apoi, în numai câteva minute, să fim împresurați și noi de nori…
Ce ziceam de surprizele meteorologice? Unde e cerul de culoare „azzurro” impecabil?
… însă fără a avea probleme de orientare, semnele de traseu fiind destul de vizibile. Așa că, pe șaua Pleșcoaia am mers prin ceață…
Practic, după aproape 2 ore și 50 de minute de mers, agale și cu multe, multe pauze, am ajuns la indicatorul către Lacul Gâlcescu, cu marcajul triunghi roșu. Cărarea Dungă Roșie continuă de aici mai departe către Vf. Parângul Mare.
De la indicator am mai mers încă 15 minute până la punctul de belvedere asupra Căldării Gâlcescu și lacurilor sale – Gâlcescu, Vidal și altele mai mici, ale căror denumire încă nu am aflat-o.
De acolo, se poate coborî prin Hornul Lacurilor până la ele, însă cărarea fiind atât de abruptă am renunțat – ar fi durat prea mult să ajungem acolo și apoi să ne întoarcem.
Preferam să fie o drumeție de plăcere, nu una în care să tragem iar la maxim de noi, cum se întâmplase cu doar două săptămâni în urmă.
Așa că ne-am așezat frumos pe iarbă, am golit desagii și, cât am mestecat sau băut apă și sucuri, am privit cu nesaț la frumoasele peisaje ale Munților Parâng.
Cred că am stat acolo aproape 40 de minute, de fapt până când valea, lacurile și minunatele peisaje ne-au fost ascunse de nori…
… moment în care am hotărât să ne întoarcem.
Drumul de întoarcere a fost mai mult prin ceață….
… dar ne-am întâlnit în continuare cu mulțime de drumeți, unii pregătiți să campeze peste noapte lângă lacuri.
Din când în când norii s-au retras, lăsând le vedere crâmpeie din panoramele Munților Parâng.
Ba chiar au creat o ramă aproape perfectă prin care se zăreau culmile și pajiștile muntoase…
După 2 ore și 30 de minute vedeau iarași Transalpina și încă după alte 30 de minute ajungeam la mașini.
Faptic traseu Transalpina – Hornul Lacurilor
- Tip – Drumeție
- Traseu – Transalpina Pasul Urdele – Șaua Pleșcoaia (Dungă Roșie)- Hornul Lacurilor (Triunghi Roșu)
- Dificultate – Ușor/mediu
- Poate fi abordat și de către familiile cu copii mai mici, cu condiția să fie sub supraveghere în zona pasajelor abrupte și mai ales prăpăstioase
- Durata – cu tot cu pauze, 7 ore. 3 ore și 20 de minute la dus, 3 ore la întors. pauză de 40 de minute la punctul de belvedere din Hornul Lacurilor
- Distanță – 10.6km în total
- Diferență de nivel + 380 / -200m. Și invers.
- Nu am văzut surse de apă, așa că trebuie să aveți destul de multă cu voi, mai ales într-o zi caniculară
Datele colectate de ceasul Xiaomi Amazfit Stratos, în continuare.
Transalpina – Hornul Lacurilor
Hornul Lacurilor – Transalpina
Traseul din Munții Parâng a fost unul destul de ușor, de ce să nu o recunoaștem și care nu prea ne-a pus probleme de ordin fizic. A fost unul relaxat, în care am pălăvrăgit permanent vrute și nevrute cu prietenii noștri.
Ceea ce vă dorim și vouă, s-ar putea să petreceți o zi frumoasă prin acei munți de poveste, cu peisaje minunate. De ce nu, împreună cu cei dragi vouă…
Frumoasă țară avem…
Hai la Plimbare :O) 