Dacă doriți să vedeți și să admirați opere de artă ale unor mari pictori români, atunci trebuie să vizitați și Muzeul Zambaccian. Dacă doriți să admirați opere ale unor Matisse, Picasso, Renoir, ba chiar și singurul Cezanne expus publicului în România, atunci tot Muzeului Zambaccian trebuie să-i treceți pragul. Dacă doriți să pășiți prin camerele uneia dintre cele mai frumoase case-muzeu ale Bucureștiului, tot la Muzeul Zambaccian trebuie să mergeți.
Începuse să fulguiască după ce am plecat de la Muzeul Theodor Pallady și ne îndreptam către Muzeul Zambaccian, aflat pe strada cu același nume din București. Ușor, cu fulgi mici și rari, plăcut… Nu știam că la Muzeul Zambaccian ne va aștepta o surpriză cu adevărat la fel de plăcută, că vom căsca ochii a mirare și vom privi cu exuberanță la câteva dintre operele de patrimoniu ale României, create de către cei mai mari și mai importanți pictori ai noștri.
Scurt istoric al Muzeului Zambaccian
Krikor H. Zambaccian (n. 6 februarie 1889, Constanța – d. 18 septembrie 1962, București) a fost un colecționar și critic de artă român, de origini armene. Printre altele, a scris și monografiile lui Nicolae Grigorescu, Gheorghe Petrașcu, Nicolae Tonitza, doar câțiva dintre cei mai importanți pictori români.
După ce, în anul1907 se înscrie la Institutul superior de comerț din Anvers și mai apoi la cel de la Paris, ia contact cu arta occidentală, fiind puternic impresionat de Cézanne. Acolo începe să ia contact cu mediile artistice, vizitează expozițiile, frecventează saloanele, cafenelele și locurile unde se întâlneau artiștii. Unde îi cunoaște pe un Matisse, Derain, Bonnard sau un Dufy.
Întors la la București, frecventează mediile artistice de la noi începând cu anii 1920 și colecționează lucrări de artă ale pictorilor deja consacrați, dar și ale unor debutanți, pe care îi susține în carieră.
Astfel că, Zambaccian descoperă și lansează pictori și sculptori, achiziționând cele mai valoroase lucrări ale lor. Cum locuința sa devenea neîncăpătoare, a început construcția casei în care se află actualul muzeu în anul 1943. Iar cum colecția tot creștea, aceasta a fost extinsă în anul 1957.
În anul 1947, Zambaccian face prima donație statului român, casa și 310 lucrări, pictură, grafică, sculptură și mobilier. În 1957 al doilea act de donație iar în 1962, la moartea acestuia, acestea fiind completate de către ce-a de-a treia donație, făcută de către familia acestuia.
Casa-muzeu a fost grav afectată de cutremurul din 1977, colecția fiind mutată la Muzeul Colecțiilor de Artă. Dar, din anul 1996 a revenit acasă, așa cum a dorit Zambaccian.
„Mulțumesc lui Dumnezeu că m-a învrednicit să realizez această colecție pe care o donez poporului…
Aduc omagiul meu de recunoștință talentelor românești care în elanul lor m-au ridicat și pe mine spre piscuri de lumină.„
Mai multe informații despre Zambaccian și colecția sa, găsiți cu siguranță pe internet.
Vizita noastră la Muzeul Zambaccian, în câteva impresii și mai multe imagini
Cum am început turul Muzeului Zambaccian, primul tablou de la intrare pe care l-am văzut a fost autoportretul lui Thedor Pallady… Prima încăpere în care se intră este biroul lui Zambaccian, unde lucra, citea și pesemne că se întâlnea cu prietenii săi pictori și artiști… Pereții studioului său de lucru fiind ocupați de câteva dintre operele de artă ale lui Pallady…
Apoi am pășit în salonul principal, cu ochii roată stânga, dreapta și înainte, ba chiar și înapoi, să nu ratăm nimic. Operele artiștilor fiind grupate, am admirat operele lui Ion Andreescu, Nicolae Grigorescu, Nicolae Tonitza, Ștefan Luchian și Camil Ressu.
Apoi sus, la etaj, am văzut tablouri semnate de către Alexandru Ciucurescu, Gheorghe Petrașcu, Iosif Iser, Lucian Grigorescu, Ion Theodorescu-Sion dar și opere ale lui Matisse, Renoir, Pablo Picasso și, după cum spuneam la început, singurul Cezanne expus publicului în România…
Și mulți alții, și multe altele… Impresionantă colecție de artă, nu ne venea să mai plecăm de acolo… Mă scuzați dacă nu i-am enumerat pe toți artiștii expuși, pur și simplu nu i-am putut reține pe toți.
Câteva modeste poze făcute cu telefonul în turul nostru printre operele de artă ale inestimabilei colecții zambacciene, mai jos.
Ne-am bucurat că am văzut pe viu, câteva dintre picturile pe care le știam din cărți sau le-am văzut pe la televizor.
Am fi reluat turul încă o dată și încă o dată, dacă am fi putut. Și o puteam face, însă regulile sanitare actuale și bunul simț ne-a îndemnat să-i lăsăm și pe alți vizitatori să vadă și să se bucure în liniște de frumoasele opere de artă. Putem reveni oricând acolo și o vom face, cu siguranță.
Acum ieșirea se face prin curtea din spate… reguli anti-pandemice…
Clar este că am descoperit încă una dintre frumoasele case-muzeu ale Bucureștiului, pe care vă invit și pe voi să o vedeți, cine știe, poate că o să vă placă…
Hai la Plimbare :O) 