Ne-a plăcut foarte tare la Muntele Pelion anul trecut, când am trecut pentru prima dată pe acolo. Așa că, ne-am propus ca și în 2021 să petrecem câteva zile acolo, înaintea întoarcerii din vacanță, în România.
Am ales aceeași cazare la Anatoli, sus pe munte, cu belvedere la Egee, am mâncat la fel de mult și de bine la 5 Platani, delicios și la prețuri foarte bune, am trecut din nou prin superbele orășele Makrinitsa și Portario… o rutină ce ne-a binedispus și ne-a relaxat deopotrivă.
Singura schimbare în ecuație a fost valul de căldură care s-a abătut asupra Greciei și care ne-a limitat libertatea de mișcare. Practic, nu prea aveai cum să vizitezi sau să te plimbi la 40+ de grade Celsius. Doar să te retragi la umbră și aer condiționat, să bei un țipuro rece, scos de la congelator, eventual și câteva beri… să stai la povești cu prietenii și să privești în zare, visător, la Egee…
Ca în niciun concediu de până acum, am dormit la prânz…
Efi, gazda noastră, ne-a spus că nu mai trăise așa călduri de când a născut fata, acum vreo 22 de ani… Apăsătoare căldură chiar și acolo, într-o zonă muntoasă și bine împădurită…
Așa că, multe dintre atracțiile turistice de pe Muntele Pelion sunt mai degrabă de făcut toamna sau primăvara, când temperaturile permit plimbările pe Calea Centaurului, pe cărările pietruite dintre plaje sau orășelele de munte sau o tură dus-întors cu mocănița locală… ce tocmai a fost din nou pusă la greabă între orășelele Ano Lechonia și Millies.
Dimineața, pe un 28 de grade, am reușit totuși să mergem pentru câteva zeci de minute în orășelul Vizitsa. La fel ca Makrinitsa, cu case înalte din piatră cocoțate pe coama muntelui, dar nu la fel de comercial și de turistic. Un orășel parcă mai liniștit…
Un orășel cochet, cu o piață centrală străjuită, cum altlfel, de venerabili platani și cu nu mai puțin de 5 terase/taverne.
Era încă 10 dimineața când am ajuns acolo, ne-am așezat la o masă și am degustat niște cafele, venite la pachet cu o carafă mare de apă cu gheață…
Foarte puține mese ocupate în jurul nostru, la una dintre terase se pregătea rotisorul cu berbecuț… câțiva copii se zgăiau la mine cu gurile căscate… cu o mirare comică pe fețele lor inocente…
De ce? M-a pus naiba să-mi cumpăr din Sivota o șapcă de căpitan, ce seamănă foarte bine cu una adevărată, de căpitan de navă adevărat… și cu barba mea căruntă, parcă eram din filmul ala cu naufragiați…
Mă rog, copiii au fost cireașa de pe tort… Toata vacanța m-a salutat lumea pe stradă cu Hi Captain! Comică situația și nu prea…
Dar, după ce ne-am luat liniștiți cafeluța și după ce am băut cu nesaț toata apa aia rece din carafă, cu tot cu gheață, am luat-o în sus și în jos pe ulițele pietruite ale orășelului… Ne-am mai ascuns noi pe la umbra copacilor dar tot ne-a doborât câldura și ne-am dus la mașină… la adăpostul aerului condiționat.
Am mai încercat o tentativă de plimbare prin Makrinitsa… dar a fost mai degrabă ceva fugitiv, era prea înghesuială pentru gustul nostru… veniseră niște autocare pline cu turiști…
Așa că, duminica am terminat ziua la taverna 5 Platani, cu cele mai bine cotlete de berbecuț mâncate de noi până acum în Grecia.
Lunea speram să se mai fi temperat tumultul de weekend al turiștilor greci… așa că ne-am hotărât să mergem măcar la plaja Milopotamos, pentru că știam că după orele 12.00 se va lăsa iar sufocanta căldură și că nu vom rezista prea mult, nici pe plajă, nici în altă parte.
Imediat am ajuns la plajă și am găsit acolo o parcare generoasă în care au loc destule mașini.
Iar plaja? Minunată, despărțită în două golfulețe de o stâncă cu două treceri, una mai largă pe nisip, alta mai scundă prin apă… Am trecut prin despărțitura din stâncă către plaja mai mică, unde deja mulți turiști își puseseră cearceafurile în grota largă, la adăpostul umbrei.
Alții erau deja în apă, se cățărau pe stânci și săreau înapoi în apă… Frumos, tare frumos acolo. Milopotamos este una dintre cele mai frumoase plaje de la Muntele Pelion, cu siguranță.
Există și șezlonguri cu umbreluțe, chiar și vreo două terase, una chiar mișto poziționată sus pe stâncă, la umbra copacilor.
Un alt golfuleț, mai sălbatic și numai cu piatră, este chiar lângă, la hotelul Faros. Apa mai limpede acolo, cu mai puține valuri, cel puțin în acel moment, cred că aș fi văzut mai mulți peștișori….
După ce plajele de la Milopotamos s-au aglomerat peste limita suportabilului, am luat-o din loc către… nu către cazare, deși căldura și soarele erau la putere… am zis măcar să vedem de departe plaja Limnionas…
Încă 30 de minute până acolo și cu vreun kilometru înainte de a ajunge la plajă s-a terminat asfaltul și am condus pe un drum cu macadam destul de rupt, în pantă accentuată, printr-o livadă de măslini, chiar pe marginea hăului…
Sincer, nu v-aș recomanda să mergeți acolo cu o mașină cu garda joasă, mai degrabă lăsați-o sus la asfalt și coborâți pe jos, chiar dacă veți face un pic de efort la urcarea înapoi…
Dar merită tot efortul, pentru că jos veți găsi minunăția asta de plajă…
…. unde noi am avut norocul să fie și liberă, doar cu vreo 5 turiști. Minunată plajă, cu pietricele, cu apa limpede… Ne-am dus doar să facem niște poze de sus și am stat aproape două ore, nu ne venea să mai plecăm de acolo…
Am stat la palavre cu doi turiști din Israel care ne spuneau pe unde au fost ei prin Grecia, cum le-a plăcut lor în România în regiunea Sibiului… d-astea, taclale… noi i-am îndrumat către taverna 5 Platani, ca să mănânce bine…
Avem și un video de la plaja Limnionas….
Frumos, nu?
Ce să mai, căpitanul a fost mulțumit de cele două zile petrecute la Muntele Pelion…
Să nu uit și răsăritul de soare de la Pelion, văzut de acolo de sus, de deasupra Mării Egee…
Hai la Plimbare :O) 