Thasos. Sau despre cum am îndrăgit o insulă pe care o ocoleam cu grație

Sincer, de când am început să bat Grecia în lung și în lat vară de vară, nu mi-am pus propus niciodată să mergem în Thasos. Expres acolo, de genul vrem să vedem neapărat Thasos anul ăsta…

Da, prejudecăți, ca toată lumea am și eu prejudecățile mele prostești. Să nu-mi spuneți că nu există persoană fără astfel de temeri nefondate.

Una la mână – aveam impresia că toate stațiunile de acolo arată ca la mare la noi, cu tarabe și forfotă necontenită.

Doi la mână – prea mulți români, credeam că m-aș simți tot ca la noi, ca la mare sau ca la munte, în orice weekend al verii, ca într-un ambuteiaj dintre Predeal și Sinaia, mai mult stai în trafic pe șoseaua națională și vezi cum crește iarba sau cum îngălbenesc frunzele foioaselor.

Dar toate acestea mi-au fost infirmate după un scurt sejur pe insula preferată a românilor. 70% dintre turiști sunt români de-ai noștri dar în Thasos nu este mai deloc ca la noi, dacă știi ce să faci, cum să faci și unde să te duci, deși grecii s-au obișnuit deja cu prezența noatră (turistică).

A fost un sejur ce a priit atât trupului cât și sufletului, deopotrivă, de aceea ne-am simțit atât de bine acolo.

=======

Gașca noastră de părinți și copii cu care am colindat Apusenii toamna trecută s-a hotărât să facă o vacanță de vară în Thasos și am fost invitați, așa că am mers știind măcar că ne vom distra pe cinste alături de prietenii noștri, dacă cumva restul condițiilor nu ne vor fi pe plac.

Drumul dinspre București către Makaza și apoi Keramoti nu ne-a pus probleme, la vama dintre Bulgaria și Grecia am stat aproximativ o oră și niciunul dintre șoferi nu a fost testat de covid, așa cum se tot zvonea pe rețelele sociale sau pe la televizor. Chiar mi-a plăcut drumul…

Cum am ajuns în portul din Keramoti a început agitația. Destul de multe mașini și turiști se pregăteau să urce pe feribot la acea oră a după-amiezii, agitație, haos, grabă, nervi, înghesuială, aproape debandadă… nicidecum calmul și organizarea experimentate la deplasarea dintre Igumenița și Corfu.

Ca la Verdun, pe ritmuri de kalimera…

Prima impresie? Dezamăgitoare, mă așteptam să fie la fel și pe insulă… o hărmălaie și o agitație necontenită în care ne-am fi simțit la fel ca în portul din Keramoti, străini.

Ca japonezul ăsta pe care l-am pozat acum vreo 14 ani în Munchen…

Din fericire, nu a fost deloc așa. Ba din contră. Tot ce ni s-a întâmplat de la coborârea de pe feribot și până la întoarcere a fost chiar plăcut și ne-am simțit minunat.

Pentru că am avut o cazare decentă, aproape de mare, nu perfectă dar decentă (în Grecia trebuie să mai lași și de la tine, să mai treci cu vederea), pentru că am făcut plajă și ne-am îmbăiat în golfulețe sălbatice, pentru că am avut parte de o vreme excelentă, pentru că am mâncat în general foarte bine, dacă ar fi să menționăm micile plăceri ale trupului…

… cât despre ceea ce ține de suflet, pentru că ne-am bucurat de peisaje marine spectaculoase, de-ți taie răsuflarea, pentru că am vizitat vestigii antice, unde istoria este încă palpabilă, pentru că ne-am simțit minunat în compania prietenilor noștri.

Dar și pentru că am ocolit cu grație plajele și locurile aglomerate… pe cât a fost posibil. Numai dacă am mirosit că e aglomerație și haos prin locurile de parcare, nu am oprit, nici măcar nu am schițat vreo mișcare de a pune piciorul pe frână – chiar dacă am ratat așa zise perle ale insulei, cum ar fi Paradise Beach sau Marble Beach…

Poate le vom vedea altă dată, cu o altă ocazie.

De asemenea, sunt mult alte atracții și obiective turistice, orășele, plaje și cine știe ce alte activități pe care nu le-am văzut și nu le-am făcut, pentru că nu poți cuprinde un univers într-o clipă. Noi, nu putem, mai trebuie să ne și odihnim între reprizele turistice.

După cum și voi ați constatat deja, în vacanță timpul parcă se comprimă la maxim. Nu îți este niciodată de ajuns pentru tot ceea ce îți dorești să faci, să trăiești, să experimentezi.

Deci, ce am făcut noi în insula Thasos într-un sejur de 6 nopți? Ce e de vazut în insula Thasos, din punctul nostru de vedere?

Drumul de la București și până la cazarea din Astris l-am făcut dintr-o singură bucată. Am plecat la 5 de dimineață din București și pe la orele 17.00 eram deja cazați și savuram o bere rece. 12 ore drumul, cu tot cu stat în vămi și pe feribot.

După ce am coborât de pe feribot și am mers către Astris, am fost impresionat încă de la început de calitatea șoselei principale, cea care dă ocol insulei de-a lungul țărmurilor sale ( de jur-împrejur cam 94-95 de kilometri). Și voi avea ocazia să constat mai târziu, când am condus către orășelele de munte că și drumurile de acces către acestea sunt destul de ok.

Cazarea decentă, aproape de plajă

Cazarea aproape de mare, la 10 minute de plaja mare din Astris și la numai 5 minute de un golfuleț sălbatic unde am făcut snorkeling cât de mult am putut.

Printre măslini și viță de vie…

Cazare decentă, cu tot confortul, mai puțin apa caldă de care eu personal nu am avut parte. Prietenii, nevasta, mi-au spus că au făcut duș cu apă fierbinte, eu nu știu ce să mai zic… Nu m-a deranjat, era cald afară, eram încins iar un duș cu apă rece pe timp de vară nu este un capăt de țară…

Însă conexiunea la internet a mers țais! Că a mai fost nevoie să mai facem una-alta pe la muncă…

Am avut și un market vis-a-vis, cu tot ceea ce este necesar și la prețuri mai decente decât la supermarketul Masoutis din Potos, aflat la vreo 5km distanță. Bere Vergina la discreție… rece… la 1.1 Euro.

Și, seară de seară, am întins mesele și am stat la palavre până la ore târzii în noapte alături de gașca veselă, mai ciugulind câte ceva, mai degustând licori bahice grecești sau aduse din țară…

Iar diminețile ne-au fost plăcute pe terasa largă, cu vedere la Marea Egee și grădina plină cu măslini, alături de o cafea fierbinte… Muntele Athos, ascuțit și semeț, ascuns de neguri și al cărui profil ne-a încântat de fiecare dată… dimineață sau seară…

Astris este o localitate mai liniștită, fără multe magazine și nici străzi aglomerate de turiști până la ore târzii în noapte, fix pe sufletul nostru.

Poziționarea, în sudul insulei, aproape de golfurile sălbatice și de uluitoarele peisaje marine

În aceeași notă, poziționarea în sudul insulei, acolo unde sunt cele mai spectaculoase peisaje marine, a primit poate cea mai importantă apreciere din partea noastră.

Pentru că am fost destul de aproape de unele dintre cele mai frumoase și mai spectaculoase plaje și peisaje de-ți taie răsuflarea din insula Thasos. Cum ar fi Salonikias, Livadi, Giola sau Kalami. Golfulețe de la care se ajunge greu spre dificil (de exemplu Salonikias) dar în care te bucuri cu adevărat de natură și de mare.

Iar peisajele marine? Spectaculoase, cu stâncăraie de zeci și sute de metri biciuită necontenit de valurile mânate de vânturile sudice, ape azurii și înspumate, adevărată poezie vizuală.

Pe de altă parte, oricine dorește să meargă doar la plajă și să stea ziulica întreagă doar acolo, eventual să se răcorească în apele Mării Egee, are de unde alege. Zeci de plaje, mai mult sau mai puțin amenajate, cu nisip sau cu stâncăraie, pentru toate gusturile. Din acest punct de vedere Thassos poate mulțumi orice gen de călător, fie că preferă liniștea și solitudinea sau, la polul opus, agitația și muzica tare.

Despre toate acestea v-am relatat aici – https://hailaplimbare.ro/2021/09/02/la-ce-plaje-frumoase-am-fost-in-insula-thasos-si-ce-peisaje-marine-ne-au-incantat-acolo/.

Iar mici golfulețe retrase veți găsi cu siguranță. Unde să vă odihniți nestingheriți sau unde să vă plimbați.

Cu muntele Athos întotdeauna în punctul central al orizontului…

Am vizitat vestigii antice dar și mănăstiri unde am băut apa sfântă

Vacanțele noastre nu sunt complete dacă nu aflăm detalii despre istoria și cultura acelor locuri. Așa că, dacă ne ies în cale muzee și vestigii istorice, imediat le trecem pragul sau porțile.

Iar Thasos nu duce lipsă de muzee și de vestigii antice, unde istoria este încă vie. Chiar dacă prejudecata îmi șoptea că este o insulă în care muzica de petrecere pulsează zi și noapte, necontenit. De parcă și valurile mării bat sarabanda unui sirtaki de bâlci, la unison cu zgomotul farfuriilor sparte teatral de podea în punctele culminante ale petrecerilor turistice atât de populare și de căutate acum.

Până la urmă, fiecare cu plăcerea sa. Mai important este că Thasos are de toate, pentru toți. Și pentru petrecăreți, și pentru ăștia mai cuminți și mai liniștiți, ca noi.

Iar pasionații de istorie și vestigii antice au cu siguranță ce vedea în Thasos.

V-am povestit doar despre plimbarea noastră la ceas de seară în peninsula Aliki, unde se află vechile cariere de marmură, sau despre cum am urcat până sus pe stâncile aflate deasupra orașului Limenas, în antichitate supranumit Atena din Nord.

După cum am mai spus, plimbări pentru suflet.

Iar într-una dintre peregrinări am condus către Mănăstirea Sf. Pantelimon.

Și am ajuns la ea din a treia încercare a gps-ului. Adevărată aventură. Pentru că la primele două rute, drumul de acces era ba pe un drum de macadam cu o lungime de 15km, ba pe o străduță într-un sătuc de munte în care nu cred că încăpea mașina noastră, destul de compactă de altfel. Nici nu am avut curiozitatea să intru pe acolo, nici nu am vrut să aflu dacă pot trece sau nu.

Primele două rute, google maps. Ruta câștigătoare, cu waze, pe șosea, asfaltată…

Am ajuns la mănăstire cu 15 minute înaintea închiderii, noi neștiind că există un astfel de orar de vizitare. Până când un călugăr nu ne-a strigat să ieșim de acolo din peșteră, unde am băut pe rând și în genunchi apa sfântă prelinsă de pe pereți.

Apă sfântă. Apă vie.

Și de unde am ieșit cu cucuie… dar încântați și parcă, nu știu cum să spun, mai ușori. Să vezi ditamai dihăniile cum se târâsc cu greu în genunchi printr-o grotă întunecoasă, nu este o imagine prea ortodoxă, chiar și pentru o mănăstire ortodoxă.

Comică situație, pe de o parte. De ce este în stare simplul om pentru a atinge absolutul sau măcar iluzia acestuia.

De asemenea, peisaje spectaculoase ne-au încântat de la Mănăstirea Sf. Arhanghel Mihail.

Nu am zăbovit prea mult acolo că era cam înghesuială. Dar ce am văzut, ne-a plăcut.

Ne-am plimbat prin orășele de munte cochete

Deși nu sunt atât de cochete sub asaltul puhoaielor de turiști cu foamea-n gât… în căutare de miel, ied și kokoretsi la rotisor, la porție de un kil.

Nu am fost în toate orășele de munte din Thasos, dar le-am luat la pas pe cele mai titrate – Theologos și Panagia. Unde ne-am simțit ca în orice alt orășel de munte grecesc… bine adică. Cum ne-am simțit la Makrinitsa sau în Vizitsa la Muntele Pelion.

Case din piatră cu acoperiș din ardezie, taverne, magazine cu suveniruri, piețe cu platani, din nou, taverne și cafenele, frumos. Măsline deshidratate, ulei de măsline, dulcețuri de nucă verde, de smochine sau de portocale (delicioase de altfel), trei spârcuri de rahat în cutii supradimensionate pentru a păcăli, magneți etc etc etc.

Așa arată Megalos Prinos…

Așa arată prin Theologos…

Așa arată Panagia…

Dacă nu s-ar aglomera seară de seară ca pe faleză la Mamaia, ar fi mult mai bine. Dar, ca orice altă atracție turistică importantă a insulei, faci un compromis și accepți baia de mulțime. Sau nu.

În limite rezonabile, noi am acceptat… Și ne-am simțit bine.

Mai frustant a fost când am căutat mese la taverne în care să încapă o gașcă de vreo 11 persoane… (restul de 10 erau încă la plajă).

Cât despre mâncare, gusturile nu se discută.

Am mâncat foarte bine, neașteptat de bine

După atâta mare, soare și multe, multe atracții turistice interesante trebuia să ne punem și burțile la cale. Și pot spune că am mâncat foarte bine în Thasos, deși nu totul a fost perfect, în sensul că la pomul lăudat să nu te duci cu sacul…

De exemplu, am ocolit taverna Irene din Potos pentru că era prea aglomerată, nu aveai loc sa arunci un ac acolo. Știu că se bucură de mare succes printre ai noștri dar am preferat să mergem la taverne mai retrase, mai liniștite.

Dar, cel mai bun calamar umplut mâncat de mine până acum l-am devorat la taverna Kekes Beach Skidia. Nu a fost deloc ieftin dar a fost pur și simplu delicios. Carnea fragedă și gustoasă, crocantă la exterior și fragedă la interior… ditamai calamarul de puteai sătura două persoane din el…

La fel de bine am mâncat în Limenaria la restauranul hotelului Molos, unde, la fel, calamarul umplut a fost bunicel.

În schimb, în Panagia la taverna Drosia-Platanos nu m-au dat pe spate fripturile de miel și de ied sau acea kokoreți (un fel de tobă de-a noastră înfășurată în mațe de oaie, la rotisor). Prea fade și prea uscate, iar combinația de miel cu cartofi prăjiți nu este pe gustul nostru.

Mă rog, am încercat.

Dulciurile… dulci și bune. Atât baclavaua degustată la terase sau taverne cât și dulcețurile din nucă, din smochine sau portocale.

Ne-am simțit foarte foarte bine și am mâncat niște prăjituri foarte foarte bune la cafeneaua Old Museum Cafe Bar din Theologos.

Niște baclavale delicioase am cumpărat de la patiseria-cofetărie Panetteria din Panagia.

Măsline și ulei de măsline am cumpărat de la Sotirelis din Panagia dar și de la IOPA, magazin pe care l-am zărit pe marginea șoselei.

De asemenea, am umplut bagajele și cu tot felul de dulcețuri de nucă verde, smochine, portocale, mirodenii grecești, ceaiuri etc.

=============================

Cam atât despre experiența noastră în Thasos. O insulă pe care am îndrăgit-o și în care vom reveni de fiecare dată cu mare plăcere, pentru că mai avem multe locuri și lucruri de văzut și de făcut.

Pe de o parte, îi înțeleg și pe cei care aleg an de an să vină numai aici, în Thasos. An de an! Nu exagerez, cunosc vreo trei familii care au văzut cam toată Grecia și care preferă acum să meargă doar în Thasos, vară de vară.

Pentru că este destul de aproape de România, pentru că prețurile la cazare și la mâncare sunt în general rezonabile și mai ales pentru că te poți simți minunat cu adevărat aici.