Drumeție prin toamnă și vânt, într-o zi însorită. Traseu circuit în jurul satului Șirnea

De prea multă vreme nu mai părăsisem betoanele și cenușiul prăfuit al capitalei, simțeam că nu mai putem respira și că avem neapărată nevoie măcar de câteva clipe de aer curat pentru sănătatea noastră mintală, dar și de spectacolul pastelurilor de toamnă pentru cea sufletească…

Exact cu o săptămână în urmă încercasem să trecem în Bulgaria, după ce ne-am vaccinat cu doza 3 la Giurgiu. Dar am fost întorși de la graniță de către vecinii bulgari, aveam nevoie, pe lângă certificatul verde, și de un test PCR… Surpriză, după ce ni s-a spus că odată vaccinați granițele ne sunt larg deschise, iată că nu este chiar așa…

Așa că, cu coada între picioare, am trecut imediat Dunărea înapoi, pe Podul Prieteniei… Ca și în toamna trecută, pandemia ne-a interzis o nouă aventură bulgărească de toamnă, ca în vremurile bune din 2019 prin Kopriviștița.

Dar sâmbătă, 30 octombrie, vremea se anunța favorabilă și am plănuit să mergem într-unul dintre cele mai frumoase locuri ale României, la Șirnea, în pasul Rucăr-Bran, satul dintre munți (Bucegi și Piatra Craiului)

O frumoasă drumeție prin toamnă, într-o zi aniversară pentru noi doi… cu 22 de ani în urmă ne căsătoream, ne legam pentru totdeauna unul de celălalt. Așa că am preferat să aniversăm amintirile și viața noastră împreună acolo, în aer liber, pe ulițele și cărările unui bătrân sat de munte, vechi poate de când lumea.

Și atunci fusese o zi la fel de frumoasă, de parcă primăvara luase locul iernii ce uitase să mai vină… Ce tineri și frumoși eram, ce fericiți… dornici să se avânte împreună spre necunoscutul vieții. Și ce călătorie frumoasă a fost…

Am preferat să plecăm cât mai devreme posibil din București, pentru ca în jurul orei prânzului să parcăm mașina lângă biserica satului. Dacă cu un an în urmă nu am găsit traseul în jurul acestuia, de data aceasta, mai documentat, eram pregătit să urmez cărarea alături de omulețul albastru… amenajat de către Centrul de Ecologie Montană.

Până la Șirnea ne-am oprit în Câmpulung Muscel pe la o băcănie unde am găsit berea bună Pardon dar și pe la piață, de unde am cumpărat struguri italienești și brânză telemea.

Struguri luasem și cu o săptâmână în urmă, de pe marginea drumului, în Ștefănești de Argeș. Nea’ vânzătorul ne-a garantat că sunt din soiul tămâioasă de la el din vie, că nu mai e nimic necules în vie…

Aiurea… În piața din Câmpulung ne-am „luminat” că sunt de fapt struguri italienești, pe care „producătorul” nostru local îi cumpărare de la engros din Pitești. Încrederea mea în comercianții de pe marginea drumului oricum eram șubredă din „n” experiențe anterioare, acum am pierdut-o pentru totdeauna… Neam de șmecheri și de mincinoși ce suntem…

La bisericuța din Șirnea am ajuns, conform planului, pe la orele 12.00, după drumul lung și cumpărăturile din Câmpulung. Nu m-am grăbit să ajungem devreme pentru că știam că nu va fi un traseu lung.

Cum ne-am dat jos din mașină ne-a luat în primire vântul aprig, ce bătea cu putere chiar și acolo la adăpostul văioagei. Mi-am închipuit că puțin mai sus va mușca și mai tare, ceea ce s-a adeverit pe de-a-ntregul.

Deși soarele a bătut peste noi fără a fi deranjat de niciun nor, nici măcar de vreun pufușor, vântul s-a jucat cu nervii și cu oasele noastre pe tot parcursul drumeției. Ne-a biciuit, ne-a șficuit, a mușcat din noi, a încercat să-mi fure șapca, dar am rezistat împreună cu stoicism.

Iarna cu siguranță că bate și urlă mult mai năpraznic pe acolo, prin creierii munților, chiar și într-un sătuc care încă pare ar fi născocit ca dintr-o poveste…

Mai concludent de atât nici că se poate…

… deși, față de anul trecut, am sesizat că asfaltările au ajuns și acolo, prea mult și prea des. Ceea ce îi face pe anumiți șoferi să calce accelerația mai mult decât bunul simț o cere, chiar dacă drumurile sunt strâmte și abia ajung pentru o mașină.

Se pare că civilizația va ajunge și aici, cât de curând. Ceea ce înseamnă că pensiunile se vor înmulți ca ciupercile ieșite după ploaie…

Vedem ce-o fi.

Ne-am încotoșmănit cum am putut mai bine și am luat-o în sus pe cărare, printre căsuțe, până am ieșit pe culme, de unde se văd splendid atât Bucegii cât și Piatra Craiului.

Pe stânga Bucegii, pe dreapta, Craiul. La întoarcere, invers. Pe dreapta Bucegii, pe stânga Piatra Craiului, mai ascunsă privirii pe acea bucată de traseu, mascată de o pădure de fagi cu frunze ruginii, acum.

Am îmbrățișat cu privirile panoramele în pasteluri tomnatice cât am putut noi de bine și de mult, ținând cont că glugile ne erau trase până aproape de ochi pentru a ne proteja de vântul ce nu contenea să se joace cu nervii noștri.

Sus? Normal, asfalt… Am continuat pe proaspăta șosea cu atenție, cu urechile ciulite pe cât se poate de bine în acele condiții, cu glugile trase peste urechi, ca nu cumva să fim surprinși de vreun turist vitezoman din regat…

Ochind în permanență stânga-dreapta la frumoasele peisaje… șirnesciene.

De altfel ne vom intersecta prea des cu asfaltul pe parcursul plimbării noastre… prea des pentru un loc ce trebuie păstrat pe cât se poate de mult neatins, curat și pur, așa cum era odată…

Am urcat pe culme, am înaintat pe platou, apoi am coborât în vale, am mai mers puțin pe o altă șosea, apoi am urcat din nou pe o culme pentru a continua pe muchia muntelui, pe un drumeag desfundat pe care se întorc ciredele de vaci de la păscut… așa cum era odată.

Până aproape de traseul care duce către Culmea Gropșoarele și pe care l-am făcut cu un an în urmă, către șaua Joaca.

De unde ne-am întors la bisericuță. Adică la adăpostul mașinii.

Cert este că nici de data aceasta nu am urmărit riguros traseul omulețului albastru, l-am ajustat conform dorințelor noastre.

Și trebuia să venim mai devreme cu o săptămână sau două, pentru a prinde fagii seculari împodobiți în straiele aurii ale toamnei. Acum i-am găsit aproape dezgoliți, rușinați și pregătiți pentru iarna ce va să vină, cu pătura de frunze așternute în jurul trunchiului lor gros și noduros, secular…

Traseul circuit în jurul satului Șirnea ne-a luat cam 3 ore și 20 de minute de mers alene, aproape fără efort pe parcursul a 9.3km. O drumeție în pasteluri de toamnă, vântoasă, dar cu un cer senin ca lacrima, fără urmă de nor sau de norișor.

Fără pauze, pentru că riscam să înghețăm în bătaia vântului… Fără picnic, fără răgaz… Am dat permanent din picioare pentru a menține temperatura corporală la un nivel pe cât se poate de confortabil.

Nuanțe de roșu, de auriu și ruginiu, în nenumărate tonuri dar și încă destul de mult verde, doar ne-am plimbat pe la altitudini de 1200-1300 de metri, plus albastrul prea senin și prea rece al cerului, spectacol coloristic total pentru un ochi de orășean, obișnuit mai degrabă cu terne și prăfuite cenușiuri…

Hrană pentru suflet…

Parcă aș fi preferat o zi mai înnorată și cu mai puțin vânt… Mă rog, puteam avea parte și de nor, și de vânt, și de ploaie… Așa că, zic eu, să fim mulțumiți cu ce ne-a oferit mama natură.

Cam atât de mulțumiți.

Datele colectate de către ceasul meu Xiaomi Amazfit Stratos

… mai jos.

Faptic traseu circuit în jurul satului Șirnea

  • Tip – Drumeție
  • Dificultate – Ușor
  • Distanță – 9.2km
  • Durată – 3 ore și 20 de minute
  • Diferență de nivel totală – +/- 300m
  • Pe acest traseu nu este nevoie de bocanci, simpli adidași fiind de ajuns. Nimic tehnic, fiind un traseu chiar ușor.

=================================================

O drumeție la 22 de ani distanță de ziua căsătoriei noastre. Care s-a desfășurat într-o zi la fel de însorită, la fel de frumoasă, deși eram și suntem la finele toamnei.

O drumeție ca o parabolă a vieții noastre de până acum, în doi. Noi doi, de la început și până când s-o sfârși, tot mai departe împreună. O drumeție de iubire necontenită…

O viață frumoasă până acum, cu multe bucurii, cu un fiu extraordinar, de care suntem tare mândri. Dar și cu încercări, ca vântul de astăzi, care nu ne-a oprit în drumul nostru către mai departe.

A fost bine până acum.

Să fim sănătoși, că le-om duce pe toate.

Să fiți sănătoși!