Când am vizitat prima dată Polonia în 2019, doar pentru două zile, ne-am promis că vom reveni cât se poate de curând în Munții Tatra polonezi.
Pandemia ne-a stricat planurile atunci dar iată că, la patru ani distanță, am reușit să petrecem o minunată vacanță de o săptămână acolo, în Munții Tatra, Zakopane, cea mai populară stațiune de munte poloneză, dar și pe la Cracovia.
Iar primul traseu pe care am dorit să-l facem în Munții Tatra este și cel mai popular dintre toate, adică cu cel mai mare aflux de turiști din câte am văzut vreodată pe munte, către lacul Morskie Oko (Ochiul Mării), despre care legendele spun că ar avea o legătură cu nu știu ce mare. Legende, normal, dar care ne incită imaginația.
Traseul către Morskie Oko și către altele din Parcul Național Tatra trebuie organizat cu mare atenție. În primul rând trebuie să-ți asiguri un loc de parcare pentru mașină cât mai aproape de intrarea în traseu (Palenica Białczańska), dacă nu dorești să parcurgi alți mulți kilometri pe jos, pe asfalt, până ajungi acolo. Pentru ca apoi să parcurgi încă alți opt kilometri, preponderent tot pe asfalt, până la lac (doar dus).
Loc de parcare poate fi rezervat și plătit de pe site-ul Parcului Național, pentru traseul către Morskie Oko am plătit 85 de zloți, aproximativ 94 de lei, la o tură, 65 de zloți pentru alta. Cei care stau în Zakopane, vor putea ajuge cu microbuze direct de acolo, dar nici acestea nu sunt tocmai ieftine.
Intrarea în Parcul Național costă 9 zloți de persoană, aprox. 10 Lei…
… iar acolo nu este voie cu câini (tocmai de aceea nu l-am luat pe Rocky cu noi), nu ai voie să fumezi în pădure, nu ai voie să ridici drone, nu ai voie cu bicicleta sau cu trotineta, nu ai voie să ieși în afara cărărilor marcate.
Totul este foarte strict dar bine organizat, traseele sunt super curate și amenajate, ba chiar către Morskie Oko există zone cu toalete ecologice și îți este indicat cât durează până la următoarele.
Fiind cel mai popular traseu, accesibil pe asfalt de către aproape oricine, am văzut o mulțime de părinți împingând la cărucioare. De asemenea, goralii, oamenii muntelui, transportă cu căruțele pe cei mai leneși sau care nu pot merge pe jos atât de mulți kilometri. Dus, 90 de zloți pentru două persoane, 50 de zloți la întoarcere, dacă am reținut eu bine.
După micul dejun la Hotelul Tatra la care am fost cazați, am condus 8km până la parcarea TPN, ne-am echipat repejor și am mers pe asfalt aprox. 1.5Km până la intrarea oficială în parcul național (pentru că nu am mai prins loc la parcarea din apropiere, primul venit, primul servit).
Apoi, agale pe asfalt, aproape 8km, până la lacul Morskie Oko, timp de aproape 2 ore și 30 de minute. Atâta puhoi de lume pe munte nu am văzut niciodată în viața mea, cel puțin pe unde am fost, Piatra Arsă – Babele – Vf. Omu părându-mi acum o joacă de copii pe lângă ce am văzut acolo.
Traseul pe asfalt până la lacul Morskie Oko este destul de monoton, într-o urcare ușoară, cu prea puține scurtături prin pădure. Sincer, aș fi urcat bucuros pe drept prin pădure, cât de abrupt ar fi fost, numai să nu stau umăr la umăr în mulțimea aia. Iar bocancii și asfaltul nu fac casă bună, tălpile noastre au suferit destul de tare după această drumeție.
Normal, pe cel mai apropiat mal al lacului, cel de lângă cabană, era lume ca la balamuc. După ce am băut o bere ca să ne răcorim, am luat-o prin dreapta lacului, pentru a ne depărta cât mai mult posibil pe zarvă și ca să urcăm mai sus către lacul Czarny Staw (Lacul Negru), pe unul dintre traseele către Vf. Rysy.
Urcarea către Czarny Staw a fost mai abruptă, mai solicitantă din punct de vedere fizic. Și aici urca destul de multă lume, dar totuși nu la fel de multă, parcă mai puteai respira. Iar cărarea prin Parcul Național Tatra este amenajată cu pietre, puse una lângă alta, de parcă ai păși pe trepte iregulate. Așa am văzut pe traseele din Slovacia, așa este și pe cele poloneze. Nu știu cum au reușit, ce muncă titanică a implicat, dar au făcut-o. La noi nu o să vedem niciodată așa ceva…
Această urcare durează cam 30 de minute.
Iar peisajele de sus, de lângă Czarny Staw, minunate, culmile ascuțite ale munților, albastrul cerului și norii se oglindeau în apele liniștite ale lacului.
Doi nebuni care coborau de pe Rysy, încinși pesemne, au avut curaj să intre în apele reci ca gheața dar au ieșit instant.
Eu am urcat până pe la 1750 de metri altitudine pentru a vedea ambele lacuri cât mai de sus posibil. Apoi am coborât pe malul lacului Negru și ne-am luat câteva clipe de respiro, am mâncat ceva batoane cu ovăz din desage, am băut niște apă, am privit încântați la minunatele peisaje poloneze.
Am luat-o înapoi către Morskie Oko, ocolindu-l de data aceasta pe celălalt mal până la cabană, pentru ca apoi să luăm iar la pas plictisitorul asfalt până în locul de parcare.
Faptic, traseul nostru către lacul Morskie Oko arată în felul următor
- Traseu – Palenica Białczańska (984m) pe asfalt până la lacul Morskie Oko (1395m) – Czarny Staw pod Rysamy (1583m) – și un pic mai sus (1750m) pe traseul către Vf. Rysy (2501m)
- Distanță – 28.7km
- Durată – 9 ore cu tot cu pauze. Pe munte, fără asfalt, am petrecut în total 4 ore. Restul doar pe asfalt.
- Diferență de nivel totală – 1270m (766m pe hârtie)
- Dificultate – mică din punct de vedere fizic până la lacul Morskie Oko, efortul fizic fiind mai substanțial la urcarea către Czarny Staw. Dar este un traseu lung, cel mai lung făcut de noi până acum
- Sunt zone periculoase deși cărarea este foarte bine amenajată, după cum am spus, cu pietre puse una lângă cealaltă.
- Deși este un traseu relativ facil în prima sa parte, recomand totuși echipament adecvat de munte, pelerine pentru ploaie de exemplu, pentru că în Tatra vremea se poate schimba oricând.
==================================
Traseul către Morskie Oko din Munții Tatra polonei este unul dintre cele mai frumoase făcute de noi, în special după ce am părăsit asfaltul și am mers pe cărările montane care duc către Vf. Rysy, cu peisaje chiar frumoase, care te încântă.
hailaplimbare.ro 