Dimineața ne-am trezit devreme, era prima noastră zi plină în Dolomiți. Din păcate, după ce ne-am uitat pe geam, ne-au pierit toate gândurile de a pleca în prima noastră drumeție pe munte. Era înnorat și cu siguranță urma să plouă, după cum s-a și întâmplat de altfel.
Dar nu ne-am pierdut entuziasmul, aveam planuri de rezervă. În zilele noroase și ploioase din vacanțe avem obiceiul de a vizita diverse alte obiective turistice, cum ar fi muzee, orășele medievale sau castele. Oricum aveam în plan să mergem prin Glorenza (Glurns în germană), așa că ne-am urcat în mașină și am plecat la drum.
Apropo, acesta se află foarte aproape de Pasul Stelvio, așa că dacă aveți drum prin zonă nu ratați o vizită prin acest frumos orășel medieval, așezat în continuare în interiorul zidurilor de apărare de acum câteva sute ani. Cam la fel cum este Sighișoara noastră.
După 140 de km și două ore de mers eram la destinație, parcați într-unul dintre locurile amenajate din afara orașului (destul de ieftină parcarea). Se poate trece cu mașina prin oraș, pe sub unul dintre cele trei turnuri de apărare în funcție de direcția din care vii, dar nu aș fi găsit un loc de parcare acolo. Oricum parcarea era foarte aproape iar orășelul îl poți traversa la pas în 5 minute. Atât de imens este.
Dar, pe cât de mititel este, pe atât de mult ne-a mers la suflet. Înconjurat în continuare de zidurile medievale de apărare, cu multe turnulețe, cu străduțe mici și strâmte (pe care circulă totuși mașini, autobuze sau tractoarele oamenilor locului), cu multe căsuțe vechi așezate una lângă cealaltă…
… și cu pasaje de trecere medievale, cu bolți arcuite, în care încă se simțea misterul întunecatului ev medieval. Cred că este foarte frumos pe acolo când se desfășoară vreun festival de gen, la care oamenii se îmbracă în portul tradițional sau în costume medievale. Dar noaptea ar fi un pic cam sumbru…
Ne-am plimbat vreme de două ore pe străduțele lui, ne-am zgâit prin magazinele cu suveniruri, ne-am ascuns de reprizele de ploaie pe sub streașinele caselor și am mâncat o înghețată foarte bună de la una dintre cofetării.
Apoi am făcut o vizită pe unul dintre zidurile de apărare, pentru a vedea cum arată micuțul orășel de sus. Din păcate de pe zidul care poate fi vizitat nu se vede zona cu case vechi, ci numai un șantier pe care se va construi pesemne vreun hotel.
La final ne-am așezat pe băncuțe sub merii din grădina aflată chiar lângă zidurile de apărare și am cules câte un măr ca să vedem ce gust au. Bune, foarteee bune…
Am plecat de acolo încântați de ce am văzut. Și încă ceva – este cam singurul obiectiv turistic pe care nu l-am văzut atacat de hoardele de turiști asiatici. Poate încă nu au aflat de el. 😀
Câteva imagini din acest superb orășel Glorenza, în continuare.
Hai la Plimbare :O) 