A treia zi cu soare în Val Di Zoldo, unde eram cazați, la poalele masivului Civetta (Bufnița). Pe care îl vedeam în fiecare diminează de la fereastra apartamentului în care am stat.
De altfel era și ultima zi plină de ședere acolo, așa că ne-am hotărât să mai facem încă o drumeție pe munte. Trebuia să profităm la maxim de timpul frumos, mai ales că prognoza pentru următoarele zile nu era tocmai benefică plimbărilor pe munte.
Aveam în plan să facem un tur în jurul Tre Cime. Dar timpul prea mare de ajuns până acolo m-a descurajat. Nu era distanță mare, doar vreo 60 de km, dar ar fi însemnat „doar” vreo două ore de condus. Încă două la întoarcere, nu era ce vroiam, prea mult. Mă cam săturasem de pasuri pe la 1800m, 2300m, de serpetine și trafic încet.
Plus că mă așteptam ca și la Tre Cime să fie îmbulzeală de turiști, cum am pățit la drumeția către Lacul Sorapiss.
Așa că am ales să mergem către Lacul Coldai, lângă noi în Civetta, și ce alegere grozavă am făcut. Pentru că am petrecut una dintre cele mai frumoase zile în Dolomiți.
Ba chiar am constatat că există o mulțime de trasee care pot fi făcute, către vârfurile masivului, către cabane/refugii sau lacuri. Pe jos, pe via feratta sau chiar cu telecabinele. Atât din partea noastră de munte cât și dinspre Alleghe.
Noi am ales traseul pe jos de la Palafavera și până la Lago di Coldai.
Faptic
- Punct plecare – Campingul Palafavera (1514m)
- Traseu – Palafavera – Rifugio Coldai 2132m (2 ore și 30 de minute). Apoi până la Lago di Coldai (2172m), încă 20 de minute. La întoarcere am făcut cam 2 ore. Punct maxim atins 2197m (în drum spre lac).
- Diferență maximă de nivel – 683m
- Dificultate – ușor în prima oră de mers, pe un drum forestier cu o pantă ușoară. Pe o potecă pietroasă și tot mai abruptă în rest.
- Traseu pentru familii cu copii
- Timp total petrecut în drumeție – 7 ore, cu pauze.
Am lăsat mașina în parcarea generoasă de la Palafavera, ne-am întors cam 100 de metri și am luat-o agale pe drumul forestier. Despre care am impresia că este pârtie pe timp de iarnă, pentru că erau tot felul de echipamente de-a lungul său.
Civetta se vedea în sus, vis-a-vis trona mărețul Pelmo… peisaje de vis. Drumul ușor în prima sa parte, într-o oră am ajuns la Malga Pioda.
Cum era destul de cald afară, mă pregătisem pentru o bere. Dar, surpriză, micuțul refugiu era chiuso. Uff…
Ne-am odihnit câteva minute și am luat în piept cărarea tot mai abruptă și tot mai pietroasă. În prima ei parte semăna chiar foarte tare cu un drum pietruit ca în filmele medievale. Ba chiar am întâlnit un indicator către ceva vestigii din timpul romanilor, la 45 de minute distanță. Nu am mers acolo, nu am fi avut timp.
Urcând tot mai sus și mai sus, peisajele deveneau din ce în ce mai spectaculoase.
Într-un moment de respiro, când priveam visători în zare, i-am auzit pe niște italieni exclamând – „Belissimo! Fantastico! Che Spectacolo!” Și pe bune dacă nu aveau dreptate. Aveam sub priviri unele dintre cele mai spectaculoase peisaje din Dolomiți.
După 90 de minute de urcat, pe un traseu tot mai dificil (dar nu chiar extraordinar de greu), am ajuns la Rifugio Al Coldai.
Unde a trebuit neapărat să iau acea pauză de bere… Pe care mi-o promisesem cu 90 de minute mai devreme. Asta e, mai bine mai târziu decât niciodată!
O birra Dolomiti chiar foarte bună! A mers ca unsă!
Apoi am mai parcurs încă 20 de minute până la lac. Unde ochii ne-au fost încântați de peisaje și mai frumoase.
Am stat, am privit în zare la frumoasele peisajele. Am exclamat de nenumărate ori Belissimo! Che Spectacolo! Cu zâmbetul pe buze. Apoi m-am plimbat vreo oră în jurul său, pentru a-l vedea din toate părțile. Când m-am apropiat am văzut o mulțime de peștișori în apele sale.
Am căutat cu privirile în jurul lacului promisele marmote. Nimic. Eram puțin dezamăgit că nu le văd, dar m-am gândit că este prea multă lume acolo și stau ascunse. Oricum eram încântat de frumoasele locuri alpine.
Până la izvorul de apă dintre lac și refugiu. Când alimentam sticlele cu apă am observat cum un turist stătea la pândă în iarbă și, surpriză, o marmotă care a apărut lângă el. Încântat peste măsură m-am apropiat și eu de locul cu pricina, la timp pentru a poza câteva marmote.
După ce m-am săturat de privit marmotele m-am întors la Rifugio Al Coldai, unde am degustat un ștrudel de mere delicioso. Și încă o bere Dolomiti. Meritam.
Apoi am luat-o la pas înapoi către Palafavera.
Unde am ajuns după aproape 1 oră și 50 de minute de mers agale, cu multe pauze de pozat frumoasele peisaje.
Alte poze făcute cu telefonul, în continuare.
Și pentru ca grozava noastră drumeție să fie completă, la final am întâlnit un micuț lac artificial în formă de inimă.
Clar, a fost o zi în care ne-am îndrăgostit de masivul Civetta. În care vom reveni cât se poate de curând.
Hai la Plimbare :O) 