Ahoy din nou din inima spectaculoșilor Munți Tatra! Ahoy, ce-mi place atât de familiarul salut pe cărările din munții Slovaciei!
A treia zi cu soare în Munții Tatra din Slovacia. Așa că trebuia să fructificăm vremea frumoasă pentru încă o drumeție pe munte, deși eram destul de obosiți după excursiile din zilele precedente, din Tatranska Lomnica către Zelene Pleso și înapoi, urmată de cea către cascada Skok.
Dar era și ultima noastră zi în frumoasa Slovacie, așa că trebuia să mai facem puțin efort, parcă mi-ar fi părut rău să ratez o vreme atât de propice drumețiilor în natură.
Planul meu era unul îndrăzneț – parcam la Strbske Pleso, apoi către lacul Popradske Pleso, apoi și mai sus pe traseul către vârful Rysy, pe lângă lacurile Zabie Pleso și măcar până la cabana Rysmi, de sub vârf. Mai mult, dacă ne-am fi mișcat bine, am fi lăsat-o pe mamitz la cabană iar eu cu puștiulică am fi mers până pe vârf.
Dar nu am luat în plan și oboseala acumulată. Dacă puștiulică era în formă maximă, eu cât de cât, mergeam la o adică, musculatura genunchilor mamitzului a cedat undeva aproape de lacurile Zabie, cred că de la vreo întindere musculară ceva. În orice caz, lacurile Zabie au fost punctul final al excursiei noastre din acea zi. Până la urmă, tot am petrecut aproape 8 ore prin Munții Tatra.
Dar să o luăm cu începutul…
… vreme superbă, cu foarte puțini nori pe cer…
Am ajuns în Strbske Pleso, unde am parcat mașina, 5.5 Euro/zi. De fapt cam astea sunt prețurile la parcare pe acolo, 5.5/6 Euro pe zi, în funcție de parcare.
La orele 9.14 plecam deja pe traseu, pe șosea mai întâi, apoi am intrat pe cărarea din pădure unde am întâlnit primele indicatoare.
Până la primul lac din traseu, Popradske Pleso, trebuia să facem aproape o oră.
Așa că am luat-o în sus pe cărarea înțesată de bolovani și am urcat vreme de aproximativ 30 de minute, pe o pantă nu tocmai grea…
Apoi am ajuns pe o pantă de nivel, pe care am mers aproape la orizontală, dar care era mai stâncoasă, mai aproape de marginea muntelui… Peisajele începeau să se deschidă… Ascuțitele vârfuri ale Munților Tatra începeau să răsară pe deasupra pădurii…
Practic, după o oră și 30 de minute ajungeam la Popradske Pleso, unde ne-am oprit pentru prima pauză de hidratare… cu o bere bună și o kofola…
După cam 30 de minute de pauză am plecat din nou pe traseu, vroiam mai sus… Nu ne mulțumeam cu atât de puțin, ziua încă mai era lungă…
Practic, până pe Rysy indicatorul arăta cam 3 ore și 20 de minute… nouă cred că ne-ar fi luat vreo 5 ore, mai ales că pe doamna mea începuse să o agaseze tot mai tare mușchii unui genunchi, cu siguranță cedaseră după efortul susținut din zilele precedente, pentru că plimbările pe cărările din Tatra nu sunt chiar ca într-un parc. Stânci, bolovani, trepte, sus, jos… se face ceva efort, musculatura genunchilor este pusă cu adevărat la încercare.
Așa că, ne-am propus să ajungem măcar până la lacurile Zabie Pleso…
La drum… Mai întâi prin pădure, apoi prin jnepeniș… pe o cărare destul de lină, tot cu bolovani dar nu foarte abruptă, timp de vreo oră.
Apoi am ajuns în golul alpin și a început urcarea, mai sănătoasă, pe cărări în zig-zag, nu foarte obositoare pentru cei în deplinătatea puterilor… Peste vreo două mici cascade, unde erau amenajate podețe.
Pe a mea doamnă o durea genunchiul tot mai tare, așa că a făcut un efort considerabil pentru a ajuns acolo sus, la lacurile Zabie.
Practic, după 1 oră și 45 de minute ajungeam sus la Zabie Pleso, în împărăția stâncilor și a bolovanilor, unde verdele ierbii abia dacă se mai vedea…
Minunate priveliști…
… cu panorame spectaculoase! Aspre, ascuțite, parcă pătrunsesem în templul stâncilor dintre munți…
După vreo 20 de minute de pauză, de contemplare, în care ne-am cam luat gândul să mergem mai departe către cabana Rysmi, după un ibuprofen pentru doamnă și ceva dulce pentru un pic de zvâc energetic, am luat-o înapoi către Popradske Pleso…
Pe drum ne-am întâlnit cu băieții care făceau aprovizionarea pentru cabana Rysmi, unul ducea în spate butoiul pentru bere, altul butelia goală ce trebuia schimbată, alții niște lăzi goale etc…
Deh, poate mai bine că nu am ajuns sus la cabană, ar fi trebuit să coboare imediat după încă un butoi cu bere… 😀
La Popradske Pleso am ajuns după 1 oră și 50 de minute. Imediat ne-am dus la bucătărie de unde am luat niște fasoulka, un foarte gustos goulash cu fasole și cartofi, dar și niște supă de usturoi cu brânză și crutoane. Mamăăă ce bune au fost după atâta efort…
După 30 de minute binemeritate de pauză, șontâlc-șontâlc am mers ușor înapoi către Strbske Pleso. Am făcut tot 1 oră și 30 de minute.
Faptic traseu Strbske Pleso (1350m) – Popradske Pleso (1494m) – Zabie Pleso (1947m) și retur
- Timp total drumeție, aproape 8 ore, cu multe pauze la cabana de la Popradske Pleso sau lângă lacul Zabie, dar se poate face și mai repede
- Diferență de nivel +/- 600m
- Cabane pe traseu – la Popradske Pleso, sau mai sus la Rysmi, către vârful Rysy
- Strbske Pleso – Popradske Pleso – 1 oră și 30 de minute
- Popradske Pleso – Zabie Pleso – 1 oră și 45 de minute
- Retur Zabie Pleso – Strbske Pleso – 3 ore și 10 minute
- Traseu destul de ușor în prima parte, către Popradske Pleso
- Cu o pantă mai accentuată în partea a doua a urcării către Zabie Pleso
- Normal, încălțămintea bună este strict recomandată, echipamentul de munte pentru ploaie, apa din rucsaci, ceva de mâncare și ceva dulce, pentur un plus de energie
Frumoase peisaje, frumos traseu, dar pentru noi s-a dovedit a fi chiar ultimul din acea vacanță. Eram obosiți frânți dar cu zâmbetul pe față, larg, satisfăcuți pentru că făcusem câteva trasee de toată cinstea, cum nici nu ne-am fi închipuit. Da, ne mai dureau mușchii, spatele, genunchii… dar nici nu mai conta. Cine se plimbase prin Munții Tatra? Cine? 😀
În orice caz, Munții Tatra ne-au fermecat din toate punctele de vedere, pe de o parte datorită frumuseții peisajelor, pe de alta datorită infrastructurii turistice excelent puse la punct, cu cabane la care poți mânca și bea ceva în timpul excursiilor, cu marcaje, indicatoare și panouri informative, cu cărări bine delimitate dar și cu o curățenie exemplară, peste tot.
În următoarea zi plecam către Polonia, unde am preferat să vizităm obiective turistice mai puțin solicitante din punct de vedere fizic, deși am mai fi avut în plan un circuit într-o vale cu 5-6 lacuri din Tatra polonezi.
Alte panorame de pe traseu, în continuare.
AHOY! Ahh… Ahh… Oy… Oy… 😀
Hai la Plimbare :O) 