Mi-a plăcut atât de tare traseul de o zi făcut de la Peștera la Cabana Vf. Omu încât am zis să-l reeditez la numai o săptămână distanță. De data asta împreună și doar cu fiul meu, plecați la munte ca băieții.
Da, un traseu doar de o zi, din București pe platoul Bucegilor și înapoi acasă, pentru că am o reținere momentan să mă cazez oriunde, să iau contact cu alți oameni…
Poate sunt paranoic însă statisticile nu arată deloc bine în această pandemie, așa că prefer să fiu mai atent la interacțiunile cu persoane necunoscute. Chiar aș fi dorit să stau câteva zile la vreo pensiune sau la un hotel din zona Peștera, însă o voi face cu siguranță după ce se termină povestea asta sinistră.
Dar chiar și așa, ne putem simți minunat pe un traseu montan, chiar dacă numai pentru o singură zi. Nouă ne place de fiecare dată.
Plecare de la Telecabina Peștera, către Cabana Vf. Omu și apoi, speram noi, să ajungem și pe Vf. Bucșoiu (2492m)… Pentru ca întoarcerea să o facem prin Șaua Bătrâna și prin Valea Doamnele…
Vreme superbă dis-de-dimineață la Peștera și în Valea Obârșiei, soare, cer aproape senin… cum nu avusesem deloc cu o săptămână în urmă, când ploicica ne-a încercat pe urcare. Am plecat devreme din parcarea de la Telecabina Peștera, pe traseul Dungă Albastră, prin Valea Obârșiei și către Cabana Vf. Omu.
Văcuțele și căluții pășteau liniștiți…
Acolo la Telecabina Peștera am văzut că se pregătea startul unui concurs de alergare montană. Nu a trecut mult timp de la startul traseului nostru și am fost depășiți în fugă de primii trei concurenți, membri ai CSA Steaua, după câte am citit pe echipamentul lor. Mamă cum alergau la deal…
Imediat ne-am întâlnit și cu ciobanul nostru, fără de câini. Cel despre care v-am povestit și acum o săptămână. Care m-a întrebat dacă mai sunt mulți concurenți, pentru că voia să treacă cărarea cu turma sa. A făcut-o rapid, ca să nu-i încurce pe concurenți.
Alți și alți concurenți ne depăseau în fugă…
Poanta e că atunci când noi ajungeam să urcăm pe lângă Cascada Obârșiei Ialomiței… se întorceau în fugă la vale primii sportivi… Habar nu am cum au ajuns atât de repede la Omu și înapoi…
Noi nu suntem construiți pentru sporturi de genul ăsta, așa că la cascadă am oprit pentru a ne odihni și a consuma ceva energizante…
După cele vreo 15 minute de stat am luat-o în sus pe cărare… cu foarte multe pauze de pozat…
… frumoși erau Munții Doamnele în lumina caldă a dimineții…
În căldarea superioară a văii am ajuns la Mecetul Turcesc și am început a urca prin dreapta lui către Șaua Cerbului… când au apărut primii nori groși…
… și care se mișcau repede în bătaia vântului…
Sus în Șaua Cerbului se vedea Coștila… printre nori…
… iar Vf. Omu era în totalitate acoperit de pâcla deasă.
Înapoi, către Munții Obârșia și traseul care aducea tumultul de turiști dinspre Babele, norii creau peisaje spectaculoase…
După 3 ore și 50 de minute ajungeam la Cabana Vf. Omu, într-o ceață destul de deasă și printre câteva zeci de turiști…
… ne-am așezat și noi mai feriți pe un bolovan, ne-am ostoit foamea cu un sandvich și setea cu puțină apă… privind la ce ni se înfățișa în jurul ochilor când se spărgeau norii…
… Vf. Bucura… pe care din cauză de ceață nu-l vom urca nici de această dată…
… și alte stânci ce răsăreau prin pâcla norilor…
După vreo 15-20 de minute de stat ne-am strâns lucrurile și am pornit către Vf. Bucșoiu…
Traseul pornește prin stânga stației meteo…
… și nu ar trebui să fie unul foarte lung, maxim 1 oră. Asta în condiții prielnice…
… pentru că pe prima coborâre mai abruptă ne-a prins ploaia. Așa că ne-am adăpostit și noi sub o stâncă mai mare, vreme de aproape 10 minute.
Când s-a oprit, am luat-o mai departe câtre vârf pe coama muntelui. Nimic periculos, coama nu este una cu prăpăstii verticale. Numai că a venit grindina… și nu mai aveam unde să ne ascundem…
… așa că ne-am întors cu spatele ca să nu ne lovească bobițele de gheață peste față… dar cum eram în pantaloni scurți, gambele noastre și-au luat-o serios… )))
Ce să mai facem… am stat acolo vreme de 5 minute în bătaia grindinei, pe loc…
Lovește-ne Doamne…
După 5 minute… a ieșit soarele, norul nervos cu grindină s-a dus… Bucșoiu ni se înfățișa în toată splendoarea…
… prea multă splendoare, un alt nor supărat l-a acoperit, așa că ne-am hotărât să-l urcăm cu altă ocazie, pe cer mai senin. Ca să nu mai riscăm o altă ploaie sau grindină la înălțimea celor 2492 de metri ai săi.
Așa că, am luat-o înapoi către Vf Omu.
Unde ne-am mai tras sufletul încă o dată, ușor înghețați după atâta ploaie și grindină.
Pentru ca apoi să coborâm la Telecabina Peștera prin șaua Bătrâna, pe la Refugiul Șaua Bătrâna.
Faptic Traseu Telecabina Peștera – Vf. Omu
- Traseu – Telecabina Peștera – Valea Obârșiei – Cabana Obârșia Ialomiței – Mecetul Turcesc – Șaua Cerbului – Cabana Vf. Omu
- Distanță – 6.7Km
- Timp – 3 ore și 50 de minute
- Dificultate – În general doar de ordin fizic, pentru că este un traseu în urcare. Porțiuni mai dificile unde trebuie mers cu atenție sunt lângă Cascada Obârșia și la urcarea de la Mecetul Turcesc către Șaua Cerbului, mai ales dacă cărarea este udă și noroioasă
- Neapărat bocanci impermeabili și haine de protecție pentru ploaie, pentru că pe munte se poate schimba vremea oricând.
Datele colectate de ceasul Xiaomi Amazfit Stratos, mai jos.
Clar, ceva nu a mers bine, pentru că a pierdut câțiva metri la diferența de nivel.
Și alte imagini realizate cu telefonul.
(Dacă vă întrebați cu ce telefon fac poze așa de frumoase – este un ASUS Zenfone 6)
Hai la Plimbare :O) 