Iarna sau pe vreme mohorâtă, când avem chef și timp să ieșim din casă dar nu putem în sânul naturii, eventual pe cărări de munte, avem obiceiul de a vizita muzee, în special pe cele care ni se par interesante. Și cam așa s-a întâmplat în aceea friguroasă zi de sâmbătă…
După ce am vizitat Muzeul Theodor Aman, am plecat pe jos către Muzeul Storck, mai exact spus Muzeul Frederick Storck și Cecilia-Cuțescu Storck, o adevărată casă de artiști, cum rar ne-a fost dat să vizităm.
Cam 20 de minute am mers pe jos, ne cam înghețaseră țurloaiele și mâinile când am ajuns în dreptul conacului în stil anglo-flamand și vopsit într-o nuanță de roșu, aflat la adresa Str. Vasile Alecsandri nr. 16.
Timizi, pentru că nu am văzut pe nimeni prin curtea aflată (sper) în renovare, am intrat. Imediat a apărut custodele muzeului care, bucuros de oaspeți, ne-a invitat înăuntru.
Ca un scurt istoric, casa a fost construită de către cei doi artişti între anii 1911 și 1913, iar spațiile lor de lucru au devenit muzeu încă din octombrie 1951, printr-o donație a Ceciliei și fiicelor sale către Sfatul Popular de atunci. Familia a păstrat spațiul de locuit, în care mai stau și acum nepoții acestora când vin în țară.
De altfel o moștenire culturală a unui întregi dinastii de artiști plastici, începută cu Karl Storck (1826-1887), sculptor și prieten al lui Theodor Aman, Carol Storck (1854-1926) – sculptor, fiul lui Karl Storck și fratele său Frederick Storck, și acesta la profesor la Şcoala de Belle-Arte din Bucureşti. Impresionantă moștenire culturală, cu origini germane, rămasă aici, pentru noi, românii…
Iar dacă ar fi să spunem ceva despre Karl, întemeietorul dinastiei, ar fi că este creatorul primei sculpturi publice din țara noastră – cea a Spătarului Mihail Cantacuzino, amplasată acum în curtea Spitalului Colțea.
Ca în vremurile medievale, nu? Când meseria și cutumele acesteia erau moștenite din tată în fiu…
Iar soția sculptorului Frederic Storck, Cecilia Cuțescu Storck (1879-1969) – pictoriță de renume și dânsa, a fost prima femeie profesor într-o academie de arte și de stat din Europa. A predat pictura şi artele decorative unde altfel decât la Şcoala de Belle-Arte din Bucureşti.
O familie cu o poveste impresionantă, ce și-a lăsat cu siguranță amprenta asupra câtorva dintre locațiile istorice ale Bucureștiului, pe lângă care trecem zi de zi…
Casa familiei de artiști a fost construită între anii 1911-1913, cu puțin înaintea Marelui Război.
Practic, colecția muzeului „Frederic Storck și Cecilia Cuțescu Storck” cuprinde lucrări de sculptură, pictură, desene, schițe, pasteluri dar și acuarele, realizate de către cei doi artiști dar și de către ceilalți membri ai familiei. Fiind amplasată într-un spațiu unicat, cum rar am văzut, atât la noi cât și prin afara țării.
Imediat ce am plătit biletele de intrare am pășit în salonul principal, care se învecinează și cu atelierul pictoriței Cecilia unde am rămas cu gura cască…
De ce? Priviți și vă minunați…
Cred că dacă găseam vreun fotoliu mă așezam și nu mai ridicam curând de pe el… în acele momente doream doar să privesc la frumoasele picturi murale, la sculpturile de o măiestrie absolută, la tablourile atârnate peste tot pe pereți…
Din câte am înțeles, trei ani i-a luat pictoriței să deseneze toate acele minunate picturi murale pe pereții casei… A muncit asiduu se pare…
Să muncești, să muncești și iar să muncești… Așa scrie deasupra ușii de la intrare, unul dintre motto-urile artistei.
Viziunea acesteia asupra paradisului… Pe plafon poate fi admirată Grădina Raiului iar pe pereți domnesc Pacea și Armonia… cu personaje feminine în diverse ipostaze, păsări exotice, flori și vegetație luxuriantă…
Iar pe peretele din fundalul atelierului am văzut o altă pictură murală, numită „Dragostea pământească și Dragostea spirituală”, ce încadrează o copie a ușii de intrarea de la Biserica Colțea, realizată de către Frederick. Iar fântâna dispusă între cele două coloane sculptate era și am impresia că este în continuare funcțională…
De asemenea, în studioul de lucru al Ceciliei ar fi venit chiar și prințesa Ileana, fiica reginei Maria, pentru a lua lecții de pictură…
În alte două camere, sunt expuse alte scupturi și picturi ale celor doi artiști…
… mi-a plăcut foarte tare seria de tablouri cu peisaje marine de la Balcic, unde cei doi soți pesemne că și-au petrecut verile, la vila pe care o aveau acolo… și pe care au pierdut-o când România a cedat Cadrilaterul…
De amintit că Frederick Storck a realizat busturi și statui cu multe personalități importante ale țării noastre și nu numai, cum ar fi Regele Carol I, Regina Elisabeta, Al. Macedonski, I.H. Radulescu, Al. Obregia, Schiller etc. Câteva dintre ele fiind expuse și acolo, în muzeu…
Apoi, printr-un hol destul de strâmt înțesat cu sculpturi în piatră și în lemn, dar și cu basoreliefuri cu scene biblice, pe sub statuile sfinților Ioan și Matei…
… se pătrunde în atelierul de sculptură ce a aparținut maestrului Frederick Storck, încăperi mai simple, mai austere, fără nicio pictură murală sau vreo altă pată de culoare pe pereți…
Pe lângă statuile Domniței Bălașa, ale unui protopop (pe care, spre rușinea mea, nu l-am reținut) sau cea numită Muncitor în Piatră, pe lângă busturile lui Eminescu, Goethe sau C.A. Rosetti, imensa machetă a bisericii din Curtea de Argeș (făcută de tatăl acestuia, Karl Storck), am descoperit și minunatele desene de călătorie realizate de către Cecilia Cuțescu, pesemne de prin locurile în care a care s-a preumblat.
Interesant la macheta bisericii Curtea de Argeș este faptul că așa arată aceasta înaintea renovării din anul 1875, după ce trecuse prin vreo două incendii…
Ne-am reîntors în studioul artistei… apoi am ieșit în curtea din spate, în grădina casei mai exact, unde am văzut salcâmul japonez plantat acum 100 de ani de Cecilia Storck. Atemporal, ca și creația celor doi mari artiști…
Iar dacă v-am făcut poftă de încă un frumos muzeu al Bucureștiului, vă poftesc și pe voi… S-ar putea să vă placă…
Hai la Plimbare :O) 