Gata cu emoțiile, gata cu examenele lui puștiulică, suntem liberi în sfârșit să ne vedem și noi de vară. Așa că în weekend ne-am propus să vedem marea, deși vremea nu se anunța tocmai favorabilă. Dar am riscat și am plecat pentru două zile în Bulgaria, cu scopul de a vizita Capul Kaliakra, golful Bolata, Castelul Reginei Maria de la Balcic, eventual să facem puțină plajă duminică, la Albena. Și ce ne-o mai ieși în cale. Și s-a dovedit a fi un weekend minunat, care ne-a convins să revenim pe coasta dobrogeană din Bulgaria cât de curând.
Așa că, zis și făcut, la ora 9 de dimineața eram deja în parcarea de la Capul Kaliakra, cam la 60 de kilometri de Vama Veche. Am ajuns relativ ușor, Google Maps și-a făcut datoria. Pentru acces am plătit 3 leva de adult și 1.5 leva de copil.
Peninsula stâncoasă are o lungime de aproximativ 2km și o înălțime de maxim 60 de metri față de nivelul mării. Și este unul dintre obiectivele turistice bulgărești care nu trebuie ratate de către cei aflați în zonă. Istorie și peisaje spectaculoase, spre deliciul oricărui călător pasionat.
Cum am coborât din mașină mi-am dat seama că îmi va plăcea acolo. M-a atras de la început spectaculoasa faleză stâncoasă, de un cărămiziu aprins.
Am fost printre primii vizitatori ai vechii cetăți de pe vremea romanilor (secolul IV), așa că am luat-o ușor la pas printre ruinele acesteia. Ruinele unei vechi biserici bulgărești, ale băilor romane sau ale așezărilor antice, alte ruine, grote în care stăteau călugării pe vremuri…
De fapt acolo, pe vremea dacilor se afla o cetate numită Tirizis. Grecii au redenumit-o Kali Akra, „bun adăpost” în traducere. Pe vremea romanilor s-a numit Acros Castellum (Capul Fortificat). În 1421 a fost cucerită de turci, care au distrus-o. Legendele spun că atunci 40 de fecioare s-au aruncat de pe faleză în mare pentru a nu fi prinse de turci.
Acum, pe lângă destinația cultural-istorică, acolo este prezentă și o unitate militară, vreun radar pesemne. Să mai spun că că acest teritoriu a fost cândva și al României? Mai exact între anii 1913-1916 și 1918-1940, când capul Kaliakra a făcut parte din județul Caliacra, România. Timpurile în care a fost construit de altfel vestitul Castel al Reginei Maria din Balchik.
Am intrat pe poarta vechii cetăți medievale, apoi am trecut de unitatea militară…
…prin terasa restaurantului de acolo…
…și am ajuns la micuța capelă aflată chiar în capul peninsulei, sus, pe stânci.
Priveliștele? Spectaculoase. Stânci roșiatice și marea azurie, o adevărată plăcere să stai și să privești la ele. Dar și în zare, la pescarii care își vedeau de treabă…
După ce ne-am săturat de privit, am luat-o înapoi către ieșire, nu înainte de a intra și în grota în care este amenajat un mic muzeu cu artefacte istorice. Nu foarte mare, nu am zăbovit mult timp acolo.
Am vrut să ajung și la bolta din piatră, Poarta Mării Negre, aflată pe una dintre coamele coastei dar accesul era interzis. Poate pentru că este prea periculos, poate din motive de conservare. În orice caz, mi-a părut rău că nu am putut merge acolo dar nu am vrut să risc vreo amendă bulgărească.
Dacă nu era așa de dimineață cred că ne-am fi oprit pe terasa restaurantului pentru a lua masa.
Alte câteva imagini de acolo, cu spectaculoasele peisaje bulgărești, în continuare.
Hai la Plimbare :O) 