În Alba Iulia, la Cetatea Alba Carolina, aveam de gând să mergem de vreo doi ani. Iată că ne-am făcut timp de curând, măcar pentru o primă vizită de câteva ore. Nu am apucat să vizităm chiar tot complexul spectaculoasei cetăți de această dată. Dar vom reveni, poate mai spre toamnă, când nu va mai fi la fel de cald afară.

Însă cu această ocazie ne-am bucurat de jocurile cu daci și romani care s-au desfășurat în timpul Festivalului Roman Apulum.

Drumul dintre Cisnădie și Alba Iulia l-am făcut destul de repede, grație autostrăzii dintre cele două orașe. Așa că, dacă sunteți cazați în zona Sibiu, vă recomand o vizită și la Cetatea Alba Carolina, veți ajunge chiar repede (în maxim o oră, aproximativ 60 de km distanță).

Noi am ajuns acolo pe la orele 15.00 și încă de la prima vedere am rămas impresionați de cât de mare și de spectaculos este spațiul în care se află cetatea. Nu mă așteptam, am avut parte de un adevărat impact vizual. Gura căscată și wow!

Cu cele două catedrale înalte de la intrare (cea ortodoxă și cea romano-catolică), cu acele ziduri groase și șanțuri adânci de apărare, cu podurile lungi și porțile de acces ornamentate…

Nu are rost să mai scriu despre istoria Cetății Alba Carolina, găsiți destule informații pe internet. Dar sunt câteva câteva interesante pe care nu aș vrea să le trec cu vederea, care mi-au atras în special mie atenția:

  • este o fortăreață cu bastioane construită la începutul secolului al XVIII-lea (1715-1738), ca fortificație de apărare strategică a Imperiului Habsburgic
  • de remarcat că pe același loc s-au mai aflat alte două fortificații – Castrul Roman al Legiunii a XIII-a Gemina (106 e.n.) și Cetatea Medievală Bălgrad (secolele XVI-XVII)
  • implicit, aici se păstrează vestigiile arheologice ale celui mai mare castru construit de romani după ocuparea Daciei: castrul de la Apulum, unde a staționat Legiunea a XIII-a Gemina
  • aici a avut loc supliciul conducătorilor Răscoalei din anul 1784 (Horea, Cloșca și Crișan) și tot aici au fost încoronaţi regi ai României Mari Ferdinand I „Întregitorul” şi Maria
  • Catedrala Romano-Catolică „Sfântul Mihail”, construită în secolul al XII-lea, adăpostește mormântul lui Iancu de Hunedoara
  • iar Catedrala Ortodoxă a „Reîntregirii Neamului”, a fost construită special pentru încoronarea primului Rege al României Mari, Ferdinand I, în 1921-1922
  • tot acolo se află și sala în care, la 1 decembrie 1918, cei 1228 delegați ai Marii Adunări Naționale, au hotărât Unirea Transilvaniei cu țara mamă

Sincer, noi nici nu știam de unde să începem vizita noastră, a trecut ceva timp până când ne-am dezmeticit. Prima dată am intrat în Catedrala Romano-Catolică, unde am vrut să urcăm sus în turn. Dar nu era deschis publicului. Și unde am admirat imensa orgă, de la care se auzeau niște ritmuri copleșitoare. Și unde am văzut mormântul lui Iancu de Hunedoara.

Apoi am luat-o la pas până la capătul celălalt, către Obelisc, ușor, la pas, cu ochii privind mirați în toate părțile. Mi-am dat seama imediat că nu vom avea timp să vedem toate obiectivele istorice de acolo doar în câteva ore. Ne-am mai plimbat puțin, am privit frumoasele porți de acces de lângă obelisc, dar și panorama orașului.

Apoi am hotărât să vizităm Traseul Celor Trei Fortificații, care include și Traseul Eroilor Neamului Românesc (15 lei de adult, 7 lei pentru elevi). Domnișoara la care am plătit biletele ne-a explicat pe scurt pe unde trebuie să o luăm. Și apoi am înțeles de ce – nu prea există indicatoare cu direcțiile în care trebuie să se deplaseze turistul. Acesta trebuie să se încreadă în propriul instinct, ba chiar poate scăpa din vedere câteva dintre punctele esențiale ale acestui traseu.

Prima dată am văzut celula în care a fost întemnițat Horea, aflată deasupra porții principale.

A urmat apoi temnița…

După care am vizitat platforma de artilerie.

Pentru ca apoi să vizităm cu ghid Bastionul Sașilor (din 15 în 15 minute se intră). Aici nu prea am găsit niciun element istoric, doar zidurile au rămas de pe vremuri. Dintre care unul din vremea romanilor.

În rest, în incinta bastionului a fost amenajat barul hotelului și o sală a cavalerilor templieri care nu are nimic în comun cu aceștia. Doar niște armuri, steaguri templiere, fără nicio legătură cu adevărul istoric.

Apoi am trecut prin Caponieră, apoi pe un pod lung…

… pentru a ajunge la un eșafod în care sunt expuse instrumente de tortură asemănătoare cu cele folosite la executarea lui Horea, Cloșca și Crișan.

Pentru ca la final să ajungem la poarta Castrului Roman.

Și cam atât din Turul Celor Trei Fortificații. Alte câteva imagini captate pe traseul acestuia, mai jos.

Ne-am retras din tur, am mers de am băut ceva rece pentru că era foarte cald (30 de grade în aprilie!!!). Pentru ca apoi să mai zăbovim încă vreo două ore pe la Festivalul Roman Apulum.

Ne-a plăcut acolo, vom reveni. Mai sunt o groază de obiective turistice pe care trebuie să le vedem.