O idee bună de weekend s-a dovedit a fi un semi-fiasco, care m-a făcut să-mi reconsider aspirațiile montaniarde și mai ales pregătirea fizică… Atenție, nu mă dau vreun montaniard sau vreun alpinist, sunt doar un simplu cetățean care apreciază plimbările pe munte și peisajele alpine… Îmi place muntele și ador să-l bat la pas acolo unde mă lasă capacitățile mele fizice și teama de abis…
Nici nu prea aveam de gând să scriu acest articol dar m-am gândit că o bună parte din traseu poate fi făcut chiar și de către familii cu copii, pentru că nu este deloc periculos și nici extraordinar de greu din punct de vedere al efortului fizic depus.
Așa că… iată ce s-a întâmplat la o tură de o zi pe munte în Piatra Craiului…
Gașcă mare s-a anunțat în drumeția noastră, adulți și copii… ceea ce ne-a bucurat, pentru că eram împreună cu prieteni, consideram că va fi una dintre plimbările alea cu voie-bună și hăhăieli de răsună pădurile… și chiar și așa a fost, o bună parte a ei…
Aspirațional? Voiam să cucerim vârful La Om (2238m) din Piatra Craiului din partea mai accesibilă, dinspre satul Peștera, nu dinspre traseul cu Lanțuri pe care l-am făcut ulterior până la Zaplaz…
Trezit dimineața devreme, plecat din București și la orele 8.30 eram deja în satul Peștera, în zona în care se termină asfaltul, cam cu vreo 800 de metri înaintea Casei Folea, folosită ca reper în incursiunile montane din Piatra Craiului.
Numai că m-am tot frecat și am încercat să merg cu mașina mai aproape de pădure, de începutul traseului, m-am întors… m-am scărpinat de 7 ori între urechi… și abia pe la 9 am plecat pe traseu.
Deja începusem bine… cu ghilimele de rigoare…
Agale, fără grabă, pentru că trebuia să ne prindă din urmă o altă familie de prieteni, care nu reușise să se trezească la timp… Nah… mai treci cu vederea…
Dar noi mergem în general agale, nu ne grăbim, important este drumul pentru noi, nu neapărat destinația… deși destinația are rolul său în viețile noastre, în felul nostru de a fi…
Deci, traseul pleacă de cum se termină asfaltul în satul Peștera, continuă pe drumul forestier către Casa Folea, trece mai departe și continuă tot pe drumul forestier care duce prin pădurea bătrână, pădurea dacică de fagi cum i se mai spune…
Dimineață frumoasă, senină, cu cerul limpede de cristal… floricele pe câmpii, pardon, dealuri… Marcaj Cruce Roșie…
Ne-am continuat drumeția pe drumul de pământ de la ieșirea din satul Peștera, pe care venisem într-o plimbare de toamnă…
… pe o pantă aproape inexistentă, cu excepție câtorva pasaje nu foarte abrupte…
… și, ca în orice reîntâlnire între prieteni, am povestit ce am mai făcut, ne-am hăhăit zgomotos, am glumit… clipe minunate…
Practic, după aproape 1 oră și 20 de minute am ieșit din pădure într-o poiană largă, de unde se zărește în toată splendoare creasta ascuțită a Pietrei Craiului…
Cu siguranță această etapă a traseului se poate face mult mai repede, sub o oră, numai că noi trebuia să așteptăm o familie de somnoroși… care ne-a ajuns din urmă aici, în poiană… iar pupături, iar povestiri…
După 1 oră și 50 de minute de la plecare am ajuns la indicatorul din șaua Joaca, de unde se face dreapta către La Table.
Dacă vă este de ajuns drumeția până aici, vă puteți opri și face un frumos picnic toată ziua… Aveți destul spațiu și iarbă, puteți lua masa, vă puteți juca badminton sau volei… nu cred că este voie să faceți grătar…
La Table am ajuns în numai 30 de minute, după cum spune și timpul de pe indicator. De aici am urmat indicatorul dungă roșie către Refugiul Grind.
La început țop-țop peste niște cursuri de apă, nimic deosebit, am trecut pe lângă o adăpătoare de unde se poate alimenta cu apă rece de izvor, ceea ce este recomandat într-o zi caniculară… (noi am făcut-o la întoarcere, pentru că rămăsesem fără apă)
… apoi a început urcușul prin pădure, pe o cărare nici prea prea, nici foarte foarte…
… iar după aproximativ 1 oră… am ieșit din nou la lumină într-o poiană largă…
… de unde se vede tot mai bine creasta Pietrei Craiului, cu stâncile ei zimțate, abrupte și periculoase…
… noi, ce să facem, ne-am așezat la masă… vreo 20 de minute…
… apoi cu forțe proaspete am luat-o tot în sus, tot în sus, am ajuns și la refugiul Grind (1620m)… unde mulți dintre potecători se așezaseră frumos la soare, lungiți pe iarba cea deasă…
De La Table până la refugiul Grind am făcut cam 1 oră și 30 de minute…
… noi, fără nicio clipă de răgaz, am luat-o în sus… aveam de gând să ajungem La Om… dar mai bine am fi rămas acolo…
… normal, poteca devine tot mai abruptă, pauzele de respiro tot mai dese și încep să-mi dau seama că mi-am pierdut tot suflul… merg 10 pași, stau aproape un minut… nu mi s-a mai întâmplat niciodată așa ceva… ritmul meu la pantă abruptă este de minim 40 de pași, dacă nu 70, apoi un pic de respiro… așa m-am obișnuit, număr, sufăr și urc…
… pauze tot mai dese și mai lungi…. fluturași peste tot…
… practic, cu chiu cu vai, am ajuns la primul rând de stânci de pe traseul către vârf, acolo de unde începe cărarea cu pietre și grohotiș, după aproape 2 ore urcuș… ne-a luat totuși cam mult…
… altitutindea, cam 1870 de metri…
Moment în care mi-am zis că asta este… mi-a ajuns. Nu are rost să continui mai sus pentru că nu sunt în stare, nu e ziua mea… Resemnat, m-am așezat jos, cât mai comod, privind visător în zare…
I-am sunat pe prieteni și le-am zis să se ducă singurei pe vârf, că noi nu mai suntem în stare, ceea ce au și făcut….
Așa că, puțin supărat, puțin resemnat, am stat acolo pe loc vreo 15 minute, dacă nu mai mult…
… după care am luat-o înapoi în jos, agale…
… creasta se afunda în nori deja… ca un vis pierdut…
Traseul retur – Refugiul Grind – La Table – Șaua Joaca – Casa Folea – Parcarea din satul Peștera. L-am făcut cam în 4 ore de mers încet, ca într-o plimbare prin parc.
Noroc cu soarele cald al finalului de zi din satul Peștera și din poiană, care ne-a asternut priveliști fermecătoare în fața ochilor… Mi-a mai îndulcit un pic amarul…
Faptic traseu
- Traseu – Satul Peștera (parcarea de unde se termină asfaltul) – Casa Folea (1190m) – Șaua Joaca – La Table – Refugiul Grind (1620m) – Un pic mai sus (1870m) și retur
- Marcaje – Cruce Roșie până La Table, apoi Dungă Roșie pe traseul către Vf. La Om
- Distanța – aprox. 15km, cu tot cu distanța parcursă de la parcare și până la casa Folea
- Durata – aprox. 10 ore
- Diferența de nivel +/- 780m
- Dificultate – Este un traseu destul de ușor până în zona La Table. Apoi devine dificil din punct de vedere fizic, pentru că se urcă destul de pieptiș, fără zone plate. Iar până la refugiul Grind nu mi s-a părut deloc periculos, nu sunt zone expuse.
- Neapărat echipament de munte, bocanci sau ghete, pelerine de ploaie și, într-o zi caniculară, protecție cu cremă solară pentru prevenirea arsurilor
- Alimentare cu apă după zona La Table, către Refugiul Grind, sunt niște adăpători de un vă puteți alimenta cu apă proaspătă de izvor
O familie cu copii poate aborda acest traseu chiar numai până în șaua Joaca sau până în poiana largă de la Table, unde se pot face frumoase și liniștite picnicuri. Iar cei mici vor avea destul spațiu de alergat și de jucat.
La fel se poate face și la refugiul Grind, bașca că acolo ai panorama crestei Pietrei Craiului sub priviri… ce poate fi mai frumos?
Mă rog, mai frumos era dacă ajungeam pe vârf… dar nu mă las…
Datele colectate cu ceasul Xiaomi Amazfit Stratos, mai jos.
============================
A fost o drumeție sănătoasă în Piatra Craiului, destul de solicitantă și în care mi-am dat cu adevărat seama de limitele mele fizice… și că va trebui să trag din greu pentru a ajunge pe cel mai înalt vârf din Piatra Craiului.
Mai ușor cu bericica, cu pâinica și cu prăjiturile… mai trebuie să scăpăm de kilogramele în plus și poate vom ajunge și noi, cândva, acolo…
Piatra Craiului, creasta Pietrei Craiului, nu este pentru oricine, este nevoie de o bună condiție fizică pentru că urcușul este abrupt și fără zone plate pe care să-ți mai tragi suflul…
Dar este atât de frumos acolo încât m-aș întoarce în fiecare zi…
Hai la Plimbare :O) 