Vara este cu siguranță anotimpul nostru preferat pentru plimbări și drumeții lungi pe munte și în natură, temperaturile exterioare ridicate, vremea prielnică dar și zilele mai lungi fiind propice acestui gen de relaxare turistică.
Dar, tot cu siguranță, drumețiile de toamnă, chiar dacă mai scurte, chiar dacă mai înfofoliți, ne încântă mai tare din punct de vedere cromatic, tablourile și peisajele măiastre cu pădurile și codrii aurii, roșii sau ruginii fiind adevărată hrană pentru sufletele noastre ce poftesc mereu la tot ceea ce este frumos, natural, idilic, firesc.
E anotimpul în care muzica lui Alifantis pe versurile lui Nichita Stănescu melancolic mă binedispun, e anotimpul pe care aș vrea să-l descriu în cuvinte ca un Topârceanu…
Iar natura noastră românească este mai mult decât generoasă în acest anotimp, cu adevărate colțuri de rai care pot încânta pe orice iubitor de frumos. Sunt multe locuri în care am dori să mergem și pe care le avem în planuri viitoare, dar sunt câteva în care am fost și ne-am simțit minunat.
Locuri pe care doresc să vi le destăinui și vouă. Pe unele poate că le cunoașteți, pe altele poate că nu, dar cu siguranță că sunt binevenite chiar și așa, ca simple idei, pentru scurtele voastre plimbări sau drumeții cu iz tomnatic.
Primele și cele mai aproape de casa oricăruia dintre noi ar fi muzeele satului din România, oricare ar fi acestea, adevărate tablouri rurale în acest anotimp și pe aleile cărora plimbările pot fi mai mult decât plăcute.
Am fost de nenumărate ori toamna în Muzeul Satului din București, satul de la oraș cum îmi place să-l alint, dar și la Muzeul Pomiculturii și Viticulturii din Golești sau la Muzeul Satului Vrâncean.
Dacă ar fi să fac un top personal al plimbărilor tomnatice pe dealuri și pe munți, pe primele locuri ar fi cu siguranță cele din pasul Rucăr-Bran, pe lângă Piatra Craiului și salba de sătuce Moieciu – Șimon – Peștera – Șirnea. Cum tot văd pe internet, o zonă comparată în frumusețe cu cele elvețiene, deși personal îmi pare mult mai autentică, mai pitorească și mai rurală decât acelea.
Pădurea de fagi seculari, dacică, creează adevărate feerii tomnatice pe lângă satul Șirnea, fie că am făcut un traseu circular în jurul acestuia sau ne-am plimbat mai aproape de Piatra Craiului.
Dealurile Buzăului ne-au fost gazde primitoare chiar și toamna, atât pe lângă platoul Meledic, Lacul Mocearu sau când ne-am pierdut în pădurea aurie de la Ulmet printre Babele și Trovanții împietriți. Iar sculpturile în piatră din tabăra Măgura arată parcă și mai bine într-un decor autumnal.
Nu mă îndoiesc că și Țara Luanei este magică în pasteluri de toamnă, așa că vom merge acolo cât de curând, poate chiar în acest an.
De curând, poate un pic prea devreme pentru ca tabloul de toamnă să fie desăvârșit, am admirat Cheile Vârghișului, din județul Harghita.
Minunat ne-am simțit și la Cascada Putna din satul Lepșa, Vrancea, sau la o scurtă plimbare prin Cheila Tișiței.
================
Și mai sunt atâtea pe care dorim să le vedem, să le luăm la pas, să le ascultăm foșnetul, cum ar fi pădurile Bucovinei, ale masivului Cozia, de ce nu, poate de pe traseul Via Transilvanica.
hailaplimbare.ro 